O slujba grava

Slujba de crestin este in primul rand una grava. Gravitatea are de a face cu Dumnezeu, viata si moartea, cerul si iadul.

Cei credinciosi au contact direct si continuu cu insusi Dumnezeu. Ei cunosc din paginile Scripturii adevaruri majore, pe care stiinta si filozofia lumii abia le intrezaresc. Destinul lor vesnic se trage de la crucea lui Cristos - eveniment cutremurator, dar predestinat si controlat de Dumnezeu. Avantajele credintei sunt imense si greu de inteles in totalitatea lor: invierea spirituala din randul celor condamnati, unirea prezenta cu Cristos, gloria de a domni impreuna cu Cristos in viitor, o mostenire vesnica. De aceea si credinciosii le mentioneaza destul de rar, preferand sa vorbeasca mai des despre alte aspecte ale vietii de crestin, pe care le inteleg mai usor si ei, si cei necredinciosi: veselie, bucurie, impliniri, satisfactii. Costurile vietii de crestin se anunta a fi si ele mari: persecutii si o incompatibilitate crescanda cu lumea din jur.

In acest tablou grav pe care l-am descris, se pare ca exista si o raza de optimism. Cei credinciosi vestesc Evanghelia, o lucrare plina de energie pozitiva si de satisfactii. Dar asa sa fie ?

2 Corinteni 2:15,16 ‘În adevăr, noi sîntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sînt pe calea mîntuirii şi printre cei ce sînt pe calea pierzării: pentru aceştia, o mireasmă dela moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă dela viaţă spre viaţă. Şi cine este deajuns pentru aceste lucruri?’

Asta inseamna ca atunci cand il facem cunoscut pe Cristos prin Evanghelie, punem oamenii in fata unei alegeri. Celor care resping Evanghelia nu le ramane altceva decat moartea, in toate formele si profunzimea ei. Desi noi nu suntem raspunzatori de alegerea lor, noi suntem martori la sinuciderea lor spirituala. Trebuie sa acceptam ca vestirea Evangheliei aduce condamnare la fel cum aduce mantuire, iar Cuvantul vestit, pe langa posibilitatea unirii cu Dumnezeu, poate fi si o sabie care desparte lumea in inviati si condamnati.

Ioan 3:36 ‘ Cine crede în Fiul, are viaţa vecinică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mînia lui Dumnezeu rămîne peste el.’

Stiu ca multi sunt gata sa raspandeasca Evanghelia de dragul si in folosul celor pierduti, asteptandu-se la raspunsuri entuziaste de la cei necredinciosi, precum si la o mare auto-multumire sufleteasca. Ma intreb ce motivatie vor avea sa faca aceasta doar pentru numele si slava lui Dumnezeu, privind in urma la spiritele lipsite de viata care raman sa-si poarte condamnarea dupa ce evanghelizarea s-a terminat.