Psa 2:2 Împăraţii pămîntului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicînd:
Psa 2:3 „Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!”
Psa 2:4 Celce şade în ceruri rîde, Domnul Îşi bate joc de ei.
Psa 2:5 Apoi, în mînia Lui, le vorbeşte, şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicînd:
Psa 2:6 „Totuş, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfînt.”
Psa 2:7 „Eu voi vesti hotărîrea Lui,” -zice Unsul-„Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.
Psa 2:8 Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pămîntului în stăpînire!
Psa 2:9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fer, şi le vei sfărîma ca pe vasul unui olar.”
Psa 2:10 Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pămîntului!
Psa 2:11 Slujiţi Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurînd.
Psa 2:12 Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mînie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mînia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi cîţi se încred în El!''
V. 1-3
Elemente de traducere, istorie si cultura:
‘’Neamurile/ popoarele’’ sunt ne-evreii, natiunile pagane (care nu aveau o relatie cu Iehova, Dumnezeul evreilor).
‘’Unsul’’ se traduce prin Mesia (in evreieste) sau Hristos (in greaca Noului Testament). ‘’Ungerea’’ reprezenta imputernicirea data unei persoane de catre un suveran sau o autoritate.
‘’Legaturile’’ poarta ideea de legare a mainilor si imobilizare.
Comentariu:
Popoarele care nu-l cunosc pe Dumnezeu (in sensul credintei) se infurie, din cauza stapanirii lui Dumnezeu asupra lor. Inseamna ca psalmul se refera la un moment din viitor cand Dumnezeu va instaura teocratia intre Neamuri.
Furia aceasta le face sa-si imagineze lucruri imposibil de realizat si anume ca ar putea sa-l invinga pe Dumnezeu si pe Mesia. Conducatorii natiunilor respective, reprezentand cu fidelitate convingerile cetatenilor lor, comploteaza pentru a inlatura stapanirea directa a lui Dumnezeu.
Observatie:
Incepand cu v. 3, toate verbele si actiunile sunt la timpul viitor.
V. 4-6
Elemente de traducere, istorie si cultura:
‘’Sionul’’ este numele pentru Ierusalim, conform 2 Samuel 5 :7 (‘’ Dar David a pus mîna pe cetăţuia Sionului: aceasta este cetatea lui David’’).
Comentariu:
Se vede un mare contrast intre agitatia de pe pamant si atitudinea relaxata a lui Dumnezeu din cer. Sunt putine cazuri in Biblie in care Dumnezeu, cunoscut prin mila si dragostea sa, ia in deradere mase intregi de oameni. Aceasta inseamna ca toate portile de comunicare si reconciliere intre cele doua tabere au fost inchise. Aceasta este linistea dinaintea furtunii.
Apoi, Dumnezeu face oamenii sa tremure, manifestand o manie cumplita. ‘’Totusi’’ inseamna ca nu conteaza decat ceea ceea ce Dumnezeu deja a hotarat, iar planul lui nu se schimba sub presiunea pamantenilor. El a hotarat ca Mesia va domni un anumit timp peste natiunile pamantului si nimic nu poate strica acest plan.
v. 7-9
Comentariu :
Dupa ce a vorbit Dumnezeu Tatal, Mesia vorbeste si el. Este o mare revelatie ca Mesia era Fiul lui Dumnezeu ! Fiind Fiu, Mesia este si mostenitor, adica stapanitor peste lucrurile Tatalui, in cazul nostru pamantul si locuitorii sai.
‘’Nasterea’’ lui Mesia este o profetie pentru invierea sa dupa crucificare – conform Fapte 13:33 ‘’Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus; după cum este scris în psalmul al doilea: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.” si Apocalipsa 1:5 ‘’…din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel întîi născut din morţi, Domnul împăraţilor pămîntului!’’.
Asa cum invatam si din Noul Testament (Efeseni 2 :8-11), in urma indeplinirii misiunii pentru care a fost ‘’uns’’, Mesia a primit o pozitie de suveran peste cei ‘’din ceruri, de pe pamant si de sub pamant’’. In Psalmul 2 vedem suveranitatea lui Mesia exercitata peste cei de pe pamant. Actiunile lui Mesia din v. 9 sunt unele de dominatie sau guvernare completa si nu au nimic in comun cu lucrarea sa de har si mantuire.
V. 10-12
Comentariu :
Concluzia este clara. Datorita decretului lui Dumnezeu si a pozitiei dobandite de Mesia prin jertfa sa pe cruce si inviere, revolta impotriva Dumnezeirii nu are nici o sansa. Singura atitudine inteleapta este cea de reverenta, de ascultare si de resemnare. Nici o bucurie nu este permisa decat daca este compatibila cu frica de Domnul.
In final Fiul, ca persoana distincta de Tatal pretinde inchinare direct catre sine. Aceasta pretentie este remarcabila, fiindca deschide revelatia catre o religie a Treimii. Nu putem intelege din Psalmul 2 care va fi deznodamantul. Situatia ramane incordata, iar mania lui Dumnezeu este gata sa izbucneasca.
Incheiere :
Nu este de mirare ca aceasta profetie este reluata, extinsa si clarificata in Apocalipsa :
- Cei credinciosi vor guverna impreuna cu Isus in teocratie :
- Nasterea si domnia lui Isus fac parte din planul lui Dumnezeu :
- Vine o vreme a confruntarii deschise intre Neamuri, conduse de imparati si de ‘’fiara’’ si Dumnezeu :
- Crestinii vor fi inviati inaintea celor necredinciosi si vor fi cu Isus in Mileniu :