Biserica

Este un manifest, nu un studiu teologic. Nu este complet si poate fi gresit inteles din acest motiv. Am descoperit ca pot scapa de 'limba de lemn' bisericeasca, iara daca in loc de 'credinciosi' le spun 'oameni' lucrurile se vad intr-o perspectiva mai buna. E timpul sa spun aceste lucruri, chiar daca numai pe blog.

Ce este adunarea si cine o conduce

Adunarea bisericii trebuie sa fie locul cel mai potrivit pentru cei interesati sa-l cunoasca pe Dumnezeu. In cadrul adunarii, interesul oamenilor trebuie indreptat spre Biblie ca sursa de cunoastere a Dumnezeului iudeo – crestin.

Conform Coloseni 1:18 ”El (Cristos) este Capul trupului, al Bisericii”, iar asta inseamna ca nici un om, indiferent de darul sau functia sa in adunare, nu poate pretinde autoritate absoluta asupra credinciosilor. Deoarece Cristos este viu, intr-adevar El poate sa-si indeplineasca functia de Cap al bisericii. Deoarece Biblia este cea mai clara, sigura si completa exprimare a vointei lui Cristos la care avem acces, rezulta ca fiecare din noi trebuie sa decida pe baza Scripturii ce trebuie sa se intample in biserica sau daca ceea ce se intampla este conform cu vointa lui Dumnezeu. Definitia corecta a bisericii este ca cei credinciosi formeaza ei insisi biserica si raspund direct in fata lui Cristos. Biserica nu este o organizatie sau institutie separata de credinciosi, care sa fie condusa in mod suprem de unul sau mai multi oameni.

Din punct de vedere pamantesc, Biserica este o comunitate, o adunare, o grupare de oameni. Prin urmare, cele mai importante sunt relatiile si contactele dintre acestia.
Celelalte lucruri necesare pentru functionarea unei biserici (sediu, regulamente, programe, bani, alte aspecte) sunt de importanta secundara. Lucrurile acestea trebuie sa fie subordonate relatiilor din biserica si nu constituie un scop in sine.

Ce trebuie facut si cum
Cei care se aduna pot avea diferite grade de apropiere de Dumnezeu, de acceptare a Bibliei, precum si diferite nevoi personale legitime. De aceea, e potrivit ca si lucrarea bisericii sa se adreseze tuturor acestora prin cele de mai jos. Veti spune ca nimeni nu impiedica oamenii sa faca multe din lucrurile de mai jos acasa, pe internet, in timpul liber. Gresit ! Marea greseala este ca aceste lucruri nu se fac pur si simplu in biserica.

• Apologetica – In mod legitim, unii oameni au nevoie sa auda argumente pentru apararea credintei crestine in fata altor conceptii. Oamenii trebuie sa stie cui anume sa se adreseze cand au nevoie sa se informeze si sa dezbata subiecte apologetice: existenta lui Dumnezeu; veridicitatea Biblia ca sursa de informare despre adevaratul Dumnezeu; istoricitatea marturiei apostolice; canonul biblic; comparatia cu alte religii.

• Evanghelizare – Mesajul specific crestin trebuie proclamat in mod clar si complet. Crestinismul prezinta o serie de aspecte comune cu alte religii (existenta supranaturalului, viata dupa moarte, necesitatea normelor morale etc), de aceea evanghelizarea trebuie sa prezinte in primul rand mesajul specific si unic despre Isus si crucea sa. Evanghelia trebuie de asemenea predicata si reamintita constant in mod solemn in adunare. Mantuirea incepe si se termina numai prin har, iar Evanghelia este mesajul harului.

• Citirea publica a Scripturilor – Un aspect neglijat este simpla citire in comun a unor portiuni cat mai mari din Biblie, in adunarea bisericii. Inainte de a studia si comenta BIblia, aceasta trebuie cunoscuta, iar cei mai multi dintre noi nu reusesc sa citeasca suficient acasa. In plus, foarte multe texte sunt suficient de clare pentru a fi aplicate fara comentarii. Biserica primara practica aceasta citire publica. De prea multe ori, predicarea actuala se concentreaza pe cateva versete pe care le aprofundeaza, in loc sa prezinte portiuni extinse de text. Chiar si studiile duminicale ale cartilor biblice au un ritm prea lent – un nou convertit ar avea de asteptat 2-3 ani ca sa cunoasca o buna parte din Noul Testament. In loc sa invinovatim oamenii pentru lipsa studiului individual, mai bine am incepe sa practicam citirea Scripturilor in adunare.

• Studiul biblic in comun – Dupa citirea si cunoasterea Scripturilor, trebuie incurajat studiul ordonat al cartilor si interpretarea acestora. Este de evitat o metoda sufocanta de studiu, care sa dureze foarte multe ore pe un capitol. Biblia ar trebui studiata iterativ – adica sa se treaca pe rand si de mai multe ori prin fiecare carte, de fiecare data intelegand textul mai bine, mai profund. De exemplu, cele patru Evanghelii trebuie studiate cel putin o data in fiecare an, iar in fiecare an credinciosii vor intelege mai multe decat in anul anterior. Sa se incurajeze oamenii sa-si noteze intrebarile importante sau nedumeririle pentru studiile ulterioare.

• Educarea fiecaruia pentru studiu personal - Credinciosii trebuie sa invete cum sa studieze Biblia pentru ei insisi. Metoda corecta de studiu biblic cuprinde principii pentru aflarea sensului textului biblic (exegeza) si principii de aplicare practica in viata noastra (hermeneutica). Dupa interesul si capacitatea de intelegere a fiecaruia, se pot preda oamenilor notiuni de logica, principii de interpretare, istorie si geografie biblica, limba greaca si ebraica, notiuni despre secte si erezii (pentru a educa discernamantul in recunoasterea interpretarilor false).

• Predicarea tematica – Biserica trebuie sa cunoasca mai intai planul general al lui Dumnezeu (Fapte 20:27, Romani 8:28, Efeseni 3:11), temele sale si legatura dintre ele. La randul sau, predicarea trebuie sa urmareasca marile teme din planul lui Dumnezeu. Oamenii trebuie sa identifice temele mari ale revelatiei, asa cum sunt expuse de Biblie si dupa cum sunt necesare trairii crestine: creatia, istoria poporului evreu ales, profetiile despre Mesia, nasterea/ viata/ crucea si invierea lui Isus, formarea bisericii, rolul apostolilor, roadele Duhului, escatologia etc. Totdeauna, predicatorul trebuie sa prezinte subiectul sau in cadrul temei respective, iar biserica trebuie sa fie atenta la argumentarea biblica si la compatibilitatea cu restul temelor. De ex. sa nu se predice din Vechiul Testament in mod legalist fara a lua in considerare intelegerea adusa de Isus asupra subiectului respectiv in Noul Testament. Cei care predica trebuie fie sa provina din randurile bisericii, fie sa intretina un dialog permanent si deschis cu oamenii pentru a fi evaluati de acestia in mod sincer si deschis. Predicarea neregulata pe teme prea diverse, care de multe ori au concluzii diferite pentru aceleasi subiecte, nu ajuta la consolidarea bisericii. Oamenii nu trebuie uimiti sau incantati cu predici, ei trebuie educati in mod sistematic si complet in lucrurile spirituale.

• Consiliere spirituala si sfaturi de viata – Multi credinciosi intampina probleme grele in viata, de natura spirituala sau nu. Biserica este locul unde se studiaza si se practica intelepciunea divina, de aceea este de asteptat ca cei aflati in situatii dificile sa gaseasca aici sfaturi practice valoroase. Oamenii necajiti trebuie sa primeasca sfaturi si raspunsuri adecvate si personalizate. Simpla trimitere a oamenilor la Scriptura la modul general nu este acceptabila intr-o comunitate frateasca. Consilierea nu trebuie sa se transforme intr-o dependenta a oamenilor de solutiile unor lideri sau in amestecul bisericii in treburile personale, ci trebuie sa fie manifestarea solidaritatii si a grijii adunarii pentru membrii sai. Problemele spirituale trebuie sa aiba intaietate, dar si problemele ne-spirituale grave si importante pentru un credincios ar trebui adresate de biserica, in masura posibilitatilor. Cu cine se va sfatui o vaduva saraca, care nu stie la ce scoala sa isi dea copiii ? Cine va instrui un student in anul I aflat departe de casa cum sa-si caute o gazda ieftina si onorabila ? Cine va ajuta un credincios de la tara sa gaseasca un medic specializat pentru boala de care acesta sufera ? Cine il va invata pe cel fara carte sa apeleze la un notar cand cumpara o casa, pentru a nu fi victima unei escrocherii ? Daca nu avem aceasta purtare de grija pentru frati, oare cum va evalua lumea necredincioasa intelepciunea adunarii in cele ceresti, daca membrii sai se vor poticni in cele lumesti ?

Oamenii trebuie sa stie cu ce scop vin la adunare si ce au de facut acolo

Oamenii care vin la adunare trebuie sa invete pentru ei insisi, sa primeasca ajutor spiritual si material (la nevoie) din partea fratilor, iar cu timpul trebuie sa ajunga si ei in postura de a-i invata pe ceilalti si de a le sluji. Ei trebuie sa cunoasca in mod clar succesiunea etapelor pe care le au de urmat pentru a-si insusi invatatura crestina si pentru a se califica pentru slujire, dar urmarea acestor etape trebuie sa fie benevola. Cand spun ‘etape’ ma refer la un bagaj de cunostinte si experienta practica, iar ’calificarea’ nu inseamna examene sau aprobari formale din partea conducerii bisericii. Credinciosilor sa li se ceara sa-si asume raspunderea propriei cresteri spirituale, adica sa urmareasca sfintenia. Ei trebuie sa stie ca nimeni nu-i va verifica in mod formal si nimeni nu-i va respinge, dar ca un final fericit al vietii si buna slujire a altora nu sunt posibile fara a fi consolidati in credinta. Cresterea spirituala a fiecaruia este un proces personal si confidential intre fiecare credincios si Domnul sau, dar aceasta crestere are loc in adunare.
Pe de o parte, adunarea va trebui sa cunoasca si sa faca public crezul sau dezvoltat, adica planul general al lui Dumnezeu asa cum il intelege comunitatea respectiva. Pe de alta parte, credinciosii trebuie incurajati si lasati sa ajunga singuri la concluzii teologice, morale si practice personale. Nici o doctrina, oricat de corecta, nu va produce efecte in viata oamenilor daca nu este descoperita si adoptata in mod personal, prin procesul de invatare. Inainte de corectitudine si exactitate doctrinara, libera constiinta si decizia personala trebuie sa fie baza functionarii adunarii. Astfel se va asigura atasamentul si devotamentul fata de valorile crestine, mai mult decat prin impunerea acestora prin autoritatea pastorului sau a vreunui comitet.
Adunarea trebuie sa fie locul de identificare si semnalare a oportunitatilor de a lucra in slujba lui Dumnezeu. Biserica trebuie sa cheme oamenii in lucrare, iar fiecare din noi trebuie sa semnaleze asemenea oportunitati sau sa anunte ca s-a implicat intr-o anumita lucrare. Nu ar trebui sa ezitam in a lua initiativa, caci fiecare din noi este biserica. In schimb, ar trebui sa ne autoevaluam corect si sa cerem sfatul celorlalti in ce priveste capacitatile noastre morale si spirituale. Inainte de a da bani pentru vreo lucrare, trebuie sa fim noi insine implicati in cel putin una.

Cat de mult trebuie sa ne prefacem in adunare ?

In adunare, oamenii trebuie lasati si incurajati sa fie ei insisi, cu pacatele, problemele si defectele lor. Nu trebuie incurajat sau permis pacatul, ci scopul este de a descuraja ipocrizia si fatarnicia religioasa. Oamenii trebuie sa stie ca participarea lor la adunare este benevola si nu aduce nici un avantaj decat lor insisi. Progresul spiritual al unui credincios nu trebuie sa fie un prilej pentru a-l lauda, ci pentru a i se da responsabilitati benevole de slujire. Presiunea de conformare prea rapida si formala la valorile si comportamentul bisericesc distrug sansele noilor credinciosi la o schimbare reala de caracter. Riscul este ca adunarea bisericii va fi mai ”colorata”, dar acesta va fi contactul cu lumea reala de care biserica are nevoie. Biserica trebuie sa fie un spital pentru cei care vin sa se vindece de pacat, nu o vitrina pentru sfinti prefacuti.
Oamenii trebuie sa stie ca vor fi bineveniti, acceptati si slujiti de biserica atata timp cat vor avea un interes real de a-si schimba viata prin cunoasterea lui Dumnezeu. Nu gradul de sfintenie practica (cum vorbesti, cum te comporti) este criteriul de acceptare in compania bisericii, ci sinceritatea si interesul pentru Dumnezeu si credinciosii Sai. Astfel, oamenii vor intelege ca, atata vreme cat isi doresc asta, adunarea ii va asista in efortul lor de a intelege Cuvantul lui Dumnezeu, de a se inchina in mod real si de a-si schimba caracterul in consecinta.

Ce se intampla cu banii ?

Aspectele financiare ale bisericii trebuie sa fie transparente pentru toti membrii si chiar pentru vizitatori. De cele mai multe ori, castigul financiar este motivatia principala a sectelor. Banii cheltuiti in lucrarea bisericii trebuie sa fie minimul necesar pentru buna desfasurare a relatiilor din adunare. Nu trebuie folositi bani din afara adunarii pentru scopurile acesteia in mod constant. Adunarea nu trebuie invinovatita pentru lipsa banilor necesari unei lucrari anume. Scopurile si obiectivele activitatii trebuie sa apartina adunarii, iar daca o activitate esueaza inseamna ca esecul reflecta starea reala si naturala a bisericii. Dintr-un esec asumat s-ar putea ca biserica sa invete o lectie, dar o falsa victorie realizata pe banii si efortul altora va mentine confuzia asupra identitatii si obiectivelor noastre.
Lucratorii platiti sunt legitimi, dar trebuie sa fie cei pe care biserica si-i permite. Mai mult decat atat, lucratorii ar fi bine sa provina din randurile membrilor, nu sa fie adusi din afara. Daca biserica nu poate sau nu doreste sa plateasca un pastor, lucrarea trebuie facuta benevol de unul sau mai multi membri in timpul liber. Este mai bine sa avem 10 invatatori in adunare care sa invete 10 grupuri, decat 1 invatator care sa invete toata biserica deodata, in timp ce 9 invatatori stau in banci. Toti cei capabili de a invata mai mult decat altii trebuie incurajati si folositi in lucrare.