Pavel si Apolo - clarificari in 1 Corinteni 3

Nu este un studiu savant si complet, ci doar linia principala si inedita a ideilor pe care eu le gasesc in text.

Pavel denunta o problema in biserica din Corint:
1Co 1:11 Căci, fraţilor, am aflat despre voi dela ai Cloei, că între voi sînt certuri.
1Co 1:12 Vreau să spun că fiecare din voi zice: „Eu sînt al lui Pavel!” -„Şi eu, al lui Apolo!” -„Şi eu, al lui Chifa!” -„Şi eu, al lui Hristos!”

Biserica era dezbinata in 2 grupuri care se revendicau de la Pavel si de la Apolo, gasind in aceasta un motiv de mandrie si punandu-i pe acestia doi la concurenta ( 1 Cor. 4:6).

Ce raspuns da Pavel acestei probleme ?

1. Pavel si Apolo sunt pe acelasi nivel de merit in lucrarea lui Cristos, iar nivelul lor pe o scala absoluta de valori este egal cu zero – 1 Cor. 3: 7,8. Dumnezeu este cel care trebuie sa aiba parte de atentia si credinta noastra.

2. Ca slujitori ai planului divin, Pavel si Apolo actioneaza fiecare dupa capacitatea diferita primita de sus – 1 Cor. 3:5 si nu este treaba credinciosilor sa-i judece si sa le aprecieze lucrarea printr-o loialitate inutila – 1 Cor. 4:2,3,5. Judecata umana care compara efectele celor doua lucrari va fi injusta deoarece darurile si misiunile primite de cei doi lucratori remarcabili sunt diferite. Chiar o judecata justa ar fi indreptata spre un obiectiv gresit, fiindca o ierarhizare a lucratorilor nu serveste la nimic bun.

3. Exista o demarcatie clara intre lucratorii ca Pavel - Apolo si biserica locala – 1 Cor. 3: 9 ‘Căci noi sîntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sînteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu’. Urmeaza o evaluare a modului in care fiecare din cei doi lucratori a contribuit la infiintarea si zidirea bisericii din Corint.

4. Pavel isi afirma intaietatea cronologica (el a sadit – 1 Cor. 3:6, a pus temelia – 1 Cor. 3:10), statutul unic (el este ‘parinte’ – 1 Cor. 4:15) si caracterul ireprosabil al lucrarii sale (el este un constructor intelept – 1 Cor. 3:10). Pavel se poate da ca exemplu – 1 Cor. 4:16 ‘De aceea vă rog să călcaţi pe urmele mele’ – si este in masura sa dea avertismente celorlalti lucratori (Apolo in acest context !) si sa le atraga atentia despre modul cum continua lucrarea inceputa de el !

5. Biserica este constructia care trebuie cladita pe temelia pusa de Pavel. O greseala este sa cladesti deasupra temeliei o structura care nu urmeaza liniile directoare ale planului initial si care va fi in dezacord cu temelia. O alta greseala este sa pui o temelie noua, asigurand astfel compatibilitatea cu noua structura, dar ignorand temelia veche. Exista o singura temelie reala care se poate pune (evanghelia descrisa de Pavel in 1 Cor. Cap. 1 si 2) si un singur mod de a construi o biserica locala solida – respectand directiile trasate de propovaduirea lui Pavel. Lucrarea despre care se vorbeste in 1 Cor. 3:12-15 este consolidarea bisericii locale prin invatatura care urmeaza evanghelizarii. Desi judecata finala asupra modului in care a fost formata o biserica va avea loc in ‘ziua Domnului’ – 1 Cor. 3.13, sunt semne puternice de avertizare ca Apolo nu facuse o treaba prea buna in biserica locala !

1Co 3:3 Pentrucă tot lumeşti sînteţi. În adevăr, cînd între voi sînt zavistii, certuri şi desbinări, nu sînteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?
1Co 3:4 Cînd unul zice: „Eu sînt al lui Pavel!” Şi altul: „Eu sînt al lui Apolo”: nu sînteţi voi oameni de lume?

6. Rasplata de care se vorbeste in 1 Cor. 3 este rasplata invatatorilor din biserici. Lucrarea de care se vorbeste este in mod specific consolidarea adunarilor locale in stricta concordanta cu obiectivele simple dar puternice ale Evangheliei. Devierile care au dus la dezbinare sunt: ignorarea atat de catre Apolo cat si de corinteni a obiectivului de a construi o adunare compacta si intelegerea gresita de catre corinteni a statutului lui Pavel si Apolo.

7. Una din probleme este greseala pe care o poate face constructorul si care rezulta intr-o structura fragila. O alta problema este amenintarea din exterior, pe orizontala, inclusiv din partea unor asa-zisi credinciosi - 1 Cor. 3:17 ‘Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfînt: şi aşa sînteţi voi’.

8. In final, corintenii nu trebuie sa se laude cu apartenenta la unul sau altul din lucratorii lui Dumnezeu, pentru ca acestia nu sunt decat administratori ai lucrurilor ascunse ale lui Dumnezeu si descoperite alesilor sai – 1 Cor. 3:21 si 4:1.

9. Care era totusi motivul care ii dusese pe corinteni in greseala ? Ei judecasera doi lucratori care aveau doua daruri diferite incredintate lor (1 Cor. 4:2) si isi alesesera cate un mic idol. Ce dar avea Apolo ?

Act 18:24 La Efes, a venit un Iudeu numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi.
Act 18:25 El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat, şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoştea decît botezul lui Ioan.
Act 18:26 A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Acuila şi Priscila, cînd l-au auzit, l-au luat la ei, şi i-au arătat mai cu deamăruntul Calea lui Dumnezeu.

Spre deosebire de Apolo, Pavel se pare ca se prezentase ca un vorbitor mult mai slab:

1Co 2:1 Cît despre mine, fraţilor, cînd am venit la voi, n'am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită.
1Co 2:2 Căci n'am avut de gînd să ştiu între voi altceva decît pe Isus Hristos şi pe El răstignit.
1Co 2:3 Eu însumi, cînd am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur.
1Co 2:4 Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într'o dovadă dată de Duhul şi de putere,

Aceasta diferenta de daruri i-a dus pe unii corinteni la concluzia ca Apolo este mai merituos si merita loialitatea lor.

10. Dupa cum am vazut, Pavel ii mustra direct pe corinteni dar si indirect pe Apolo. Dupa ce se declara solidar cu Apolo si-si asuma o valoare nula in raport cu Ziditorul suprem, Pavel se distanteaza totusi de Apolo dupa cum urmeaza. Se descrie pe sine insusi in randul apostolilor (1 Cor. 4:9,10) care nu sunt intelesi corect de biserica, isi declara preeminenta ca parinte spiritual (1 Cor. 4:15) si-l trimite in Corint pe Timotei ca sa rezolve problemele create de Apolo (1 Cor. 4:17).