Har si Adevar

Nevoi, belsug si dragostea lui Cristos

2012-01-06T01:24:00.000-08:00

O referinta binecunoscuta din Proverbe se refera la relatia credinciosilor cu bunurile materiale.

Pro 30:7 Două lucruri Îţi cer; nu mi le opri, înainte de moarte!
Pro 30:8 Depărtează dela mine neadevărul şi cuvîntul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pînea care-mi trebuie.
Pro 30:9 Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine, şi să zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva în sărăcie, să fur, şi să iau în deşert Numele Dumnezeului Meu.

Extrema bogatiei care merge mana in mana cu dispretuirea Celui Prea-Inalt este ilustrata in psalmul 73:
Psa 73:3 Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cînd vedeam fericirea celor răi.
Psa 73:4 Într'adevăr, nimic nu-i turbură pînă la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.
Psa 73:5 N'au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni.
Psa 73:6 Deaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i înveleşte.
Psa 73:7 Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima.
Psa 73:8 Rîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
Psa 73:9 îşi înalţă gura pînă la ceruri, şi limba le cutreieră pămîntul.

Calea de mijloc, moderatia pare sa fie solutia recomandata celor credinciosi pentru a reusi sa-si mentina relatia cu Dumnezeu. Dar aceasta moderatie nu pare sa fie o chestiune de alegere personala, ci un dar divin: „nu-mi da...”. Se pare ca autorul era convins ca omul are un raspuns reflex pacatos la circumstantele extreme (bogatie/ saracie) in care traia. Singura cale viabila parea sa fie ca Dumnezeu sa creeze omului un mediu moderat si astfel favorabil trairii in credinta.

Totusi, in Noul Legamant gasim o alta speranta, mai radicala, care sa ne sustina prin lipsuri si suferinte:

Rom 8:35 Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strîmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?

Legamantul Fiului lui Dumnezeu nu se bazeaza pe remedierea circumstantelor externe astfel incat omul care nazuieste spre Dumnezeu sa reuseasca sa-si pastreze credinta. Nu ! Lucrarea lui Cristos aduce o natura noua in omul credincios, capabila sa sustina credinta in vremuri dificile, chiar pana la moarte.

Siguranta lui Pavel se refera la cateva lucruri:
• Credinciosii urmau sa aiba parte de persecutii si lipsuri
• Credinciosii Noului Legamant primisera puterea sa treaca biruitori peste acestea, pentru Numele lui Cristos

• Lucrarea lui Cristos pe cruce a invins toate formele de putere spirituala care puteau sa-i desparta pe credinciosi de Pastorul lor

Cat despre extrema belsugului, tot Pavel ne spune:
Fil 4:12 Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m'am deprins să fiu sătul şi flămînd, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă.
Fil 4:13 Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.

Centurionul si ordinea in univers

2011-10-13T08:54:00.000-07:00

Dupa zguduitoarea Predica de pe Munte, precum si dupa autenticele miracole care au precedat-o, au existat puternice (dar putine) manifestari de credinta care i-au bucurat sufletul Domnului Isus.
In Matei 8:1-13 (vezi si Luca 7:1-10), un sutas roman(centurion) ii cere Domnului vindecarea unui rob grav bolnav. Datorita reactiei de final a Domnului - „Adevărat vă spun că nici în Israel n'am găsit o credinţă aşa de mare”- trebuie sa analizam acest caz cu atentie !

Cum stateau lucrurile:
• Sutasul roman era reprezentantul armatei imperiale cotropitoare; cu toate acestea, el respecta religia, poporul si obiceiurile evreiesti; succesul (in acest caz succesul militar) nu l-a facut arogant si lipsit de sensibilitate; el a gasit in Israel un loc de manifestare a intelepciunii dumnezeiesti vechi-testamentale, chiar daca prin slujitori religiosi imperfecti
• Desi Isus era un personaj controversat, iar unele persoane publice considerau necesar sa-l abordeze doar pe ascuns (vezi Nicodim), romanul judeca singur cele auzite despre Isus (Luca 7:3) si trage concluzia ca Isus este demn de incredere si capabil de vindecari miraculoase; acesta este un exemplu corect de pragmatism si spirit practic ce nu trebuie sa lipseasca din caracterul unui credincios
• Romanul era obisnuit cu sistemul ierarhic al autoritatii, iar armata romana practica un sistem extrem de dur al autoritatii; superiorii sutasului aveau dreptul de a-l pedepsi cu moartea in caz de insubordonare, esec sau neefectuare a ordinelor; nu este de mirare ca sutasul ajunge sa vada in blandul dar puternicul Isus un Domn care are drept de viata asupra supusilor Sai !
• Ca veriga in acest lant al autoritatii, razboinicul roman avea la randul sau sclavi dar, spre deosebire de spiritul epocii, nu-i considera simple instrumente insufletite; cu siguranta el luase la cunostinta legile iudaice privind tratamentul sclavilor(vezi legile privind sarbatorile unde pana si sclavii trebuiau scutiti de munca) si prescriptiile privind eliberarea sclavilor (in mediul iudaic sclavia nu era permanenta)
• In acest caz, romanul avea chiar un sclav la care tinea si care era bolnav pe moarte; iata un conducator care se atasase de cei pe care-i conducea si avem deci toate motivele sa credem ca incerca sa isi conduca familia extinsa („casa” in terminologie biblica) spre binele lor comun

Isus nu era genul de om de care sa te apropii cu solicitari egoiste sau arogante; Cel care se amesteca in multimea saracilor si a bolnavilor impunea o atmosfera de umilinta, de evlavie, de solidaritate cu cei suferinzi, lipsiti, slabi, nedreptatiti. Aici nu avem o vedeta stridenta care sa cante manele pe bani multi la mesele bogatilor, ci pe Acela care s-a dezbracat de slava Sa pentru a se apropia de cei neputinciosi.

Centurionul era obisnuit sa execute ordinele superiorilor si de asemenea, la randul sau, sa dea ordine care sa fie executate. Mai subliniem aici inca o data ca toate detaliile indica o persoana echilibrata, generoasa si responsabila care isi exercita puterea spre binele celor din subordinea sa, sub influenta culturii si intelepciunii iudaice vechi-testamentale.

In consecinta, din momentul in care el descopera in evreul Isus un reprezentant al Autoritatii Divine, romanul se comporta practic conform bunei sale obisnuinte. El recunoaste puterea si autoritatea Domnului si se supune acesteia cu smerenie si umilinta. Romanul venit dintre Neamurile fara Lege ajunge sa asimileze rapid fundamentele vechi-testamentale si este unul dintre primii marturisitori ai Dumnezeirii lui Cristos atunci cand il onoreaza pe Domnul cerandu-i doar o porunca verbala – si nu un remediu sau o manifestare spectaculoasa - impotriva bolii si a mortii.

Romanul este tipul omului cu mintea sanatoasa care ajunge sa inteleaga ca Universul este bazat pe ordine si autoritate, fiindca este un univers creat de Dumnezeu. El se supune zilnic, chiar aici pe pamant, unui sistem imperfect de autoritate militara, fiindca i se pare cea mai buna cale pe care o cunoaste pentru a realiza idealurile umane. De asemenea, romanul a descoperit prin propria sa viata ca puterea nu ar trebui sa vina fara responsabilitate si sensibilitate la suferinta. Atunci cand il intalneste pe Fiul lui Dumnezeu, el il onoreaza prin credinta in autoritatea suprema, puterea indiscutabila si bunavointa cea mai nobila !

Rugaciunea si ce nu este ea

2011-07-31T11:02:00.000-07:00

Pentru unii, poate pentru prea multi, rugaciunea pare sa insemne cateva lucruri importante – unele foarte clare si simple, altele ceva mai subtile si rafinate:
1. O metoda de a-l informa pe Domnul despre anumite fapte si situatii, nevoi, disfunctionalitati
2. O incercare de a-i trasa Domnului sarcini si obiective, unele din ele „religioase”, altele de-a dreptul pamantesti
3. O tehnica prin care sa-l determine pe Domnul sa-si indeplineasca sarcinile si obiectivele de la pct. 2 mai sus
4. Un substituent crestin al meditatiei orientale
5. O tehnica de imbunatatire a propriei persoane
6. O metoda de epatare a celor din afara bisericii
7. O buna scuza pentru a nu se implica personal si financiar intr-o lucrare sau situatie dificila
... samd

Problema cu toate aceste modalitati de a percepe rugaciunea este ca nu se bazeaza pe o cunoastere corecta a persoanei lui Dumnezeu sau pe o corecta evaluare a noastra ca fiinte umane decazute, ulterior rascumparate dar total dependente de harul Domnului. Despre aspectele generate de ipocrizie nu mai discutam.

Totusi, urmatoarele aspecte biblice ar trebui sa fie mult mai clare pentru fiecare copil al lui Dumnezeu:
• Domnul este omniscient si omniprezent – deci nu exista nimic nou pentru el, nimic ce ar putea afla de la noi si sa nu fi stiut mai dinainte
• Domnul este Dragoste, Bunatate si Indurare– nu avem nimic sa-l invatam in acest domeniu, nici un model de comportament pe care sa i-l sugeram, nu putem sa imbunatatim nimic la El cu privire la aceste calitati
• Planul Domnului este facut din vesnicii si va fi dus la indeplinire in cele mai mici detalii – nu vom reusi niciodata sa-l invatam intelepciunea pe Domnul, nici sa-i propunem scheme si obiective care sa-i depaseasca standardele Sale perfecte; niciodata nu vom reusi sa-l deturnam pe Domnul de la planurile Sale prin indicatiile noastre, oricat de pretioase ni s-ar parea

Si atunci, pentru ce este rugaciunea ? Cum si de ce sa ne rugam ? Care sunt efectele rugaciunii ?

Am vazut ca rugaciunea nu inseamna sa-l avertizam pe Domnul ca ceva a scapat de sub controlul Sau si nici sa-l invatam cum sa rezolve situatia. Mai degraba, Dumnezeu cel Atotstiutor ne pune in situatia de a fi deranjati de mersul schiop al lumii acesteia, lume supusa blestemului pacatului. Este un har sa fii deranjat de aspectele pacatoase care guverneaza lumea de azi, este o binecuvantare sa suferi in omul dinlauntru din cauza nedreptatilor, a blasfemiilor sau a rasturnarii adevaratelor valori in viata de zi cu zi. Iar starea de incompatibilitate cu chipul acestei lumi se exprima prin rugaciunea celui care este in lume dar nu din lume.

Rugaciunea nu inseamna nici ca stim noi mai bine ce trebuie facut. Suntem fiinte rascumparate dar limitate, care nu au patruns nici macar intelesul paginilor Scripturii, nu avem nici o sansa sa participam la sfatul lui Dumnezeu cu nimic valoros. Valoarea noastra ne este data de Domnul Isus si de jertfa sa. Rugaciunea este impartasirea noastra cu scopurile lui Dumnezeu, este angrenarea noastra in planul Sau, este amestecul nostru in torentul puterii sale desfasurate din vesnicii in vesnicii. Daca planul Sau este perfect, de ce l-ar schimba Domnul la sugestia noastra ? Daca Domnul nu ar avea un plan perfect, pe ce se mai bazeaza credinta si rascumpararea noastra ? Daca il cunoastem bine pe Domnul si avem incredere in perfectiunea sa, de ce sa ne rugam ca si cum am nega atributele Sale ?

Rugaciunea nu este mesajul unui credincios prea bun si prea milos catre un Dumnezeu prea ocupat ca sa sesizeze o situatie de lipsa si suferinta. Numai El este bun in mod suprem si sursa bunatatii. De aceea, orice gand milostiv si orice gand de binefacere ne vin numai de la El. Si orice suferinta care vine din incapacitatea de a face binele pe care-l dorim altora este o suferinta izvorata din harul Sau. Si tot Domnul ne intoarce la Sine insusi, pe genunchi, ca sa tanjim dupa implinirea acelui bine pe care el l-a pus in mintea noastra.

Rugaciunea nu este gratuita si nici ieftina, ca sa fie oferita in mod usuratic spre linistirea constiintei noastre, ca o scuza pentru a nu ne implica personal sau financiar. Astfel, rugaciunea poate ajunge sa rivalizeze cu traditia „corban” - descrisa in Noul Testament - de protejare a averii personale fata de obligatia ingrijirii parintilor. Din punct de vedere spiritual, rugaciunea este primul lucru de facut intr-o situatie de criza; din punct de vedere practic, este ultimul lucru la care sa apelam, dupa ce am pus la bataie timpul si celelalte resurse ale noastre. Si un om nemantuit se poate ruga, dar Dumnezeu a randuit o ordine a jerfelor si, de asemenea, o ordine a rugaciunilor. Jertfa de ispasire si rugaciunea pentru pocainta trebuie sa fie primele. Un om nemantuit se roaga ca si cum Hristos nu ar fi murit si nu ar fi inviat. Un copil al lui Dumnezeu se roaga pentru ca El ne-a iubit mai intai, iar in rugaciune noi raspundem iubirii sale. Comunicarea cu Dumnezeu este un act sublim si ceresc, un privilegiu scump platit cu sange sfant, iar aducerea in aceasta discutie a unui subiect sau persoane inseamna maximum de mijlocire pe care o putem avea.

In rugaciune ca relatie de iubire, propria persoana cade pe locul doi. Dar noua ne este teama, iar sentimentele ne sunt alterate. De aceea, Domnul ne invata sa cautam mai intai Imparatia si interesul Lui, iar ceea ce ne este cu adevarat necesar ne va fi dat pe deasupra. Cand cel iubit sau cea iubita te va vedea cum uiti de propria persoana si i te dedici, te va lasa oare flamand si insetat, lipsit de haine si infrigurat ? Oare stie Dumnezeu sa ne iubeasca daca noi reusim sa il iubim pe El pana la uitarea noastra ? Cum arata rugaciunea celui ce-l iubeste pe Domnul, de cate ori apare ‚eu... eu... eu... eu... eu...’ in aceasta rugaciune ? Rugaciunea celui mantuit trebuie sa reflecte relatia de dragoste si uitare de sine pe care le dau credinta si cunoasterea Celui Preasfant.

Dar cum stau lucrurile cu puterea rugaciunii, putere despre care se vorbeste atat de mult ? Oricat de mult am dezbate acest subiect, as veni tot la concluzia lui Ioan: „Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă”. Sa ne miram ca Domnul indeplineste cu putere voia Sa exprimata de cei credinciosi ? Sau mai degraba sa ne minunam de marea lucrare a puterii lui si despre ce fel de putere este aceea care transforma un copil al pacatului astfel incat acesta sa ajunga sa-si doreasca ceea ceeste in planul lui Dumnezeu ?

Iar staruinta in rugaciune, ce putem spune despre staruinta ? Cu siguranta staruinta asociata rugaciunii este un lucru bun, pentru ca numai prin staruinta ajungem ca, din starea initiala in care venim la Domnul sa cerem cu ardoare un lucru derizoriu din perspectiva vesniciei, sa sfarsim cu zdrobire si umilinta acceptand lucrurile nebune ale lui Dumnezeu pentru viata noastra.

Nicodim si profetia lui Ezechiel

2011-03-28T10:57:00.001-07:00

Ezechiel este profetul trimis sa insoteasca o mare parte a poporului evreu in exil, unde ii dusese pedeapsa lui Dumnezeu pentru neascultarea si pacatul lor. In acelasi timp, Ieremia proorocea la Ierusalim unde se imparatii se schimbau unul dupa celalalt, iar Daniel proorocea in Babilon la cel mai inalt nivel al imperiului care cucerise Ierusalimul. In urma neascultarii poporului si a liderilor sai, Ezechiel este martor al ridicarii slavei Domnului din Templul de la Ierusalim. El prooroceste atat evreilor despre pedeapsa hotarata de Domnul, cat si Neamurilor - care au fost mai intai instrumentul pedepsei destinate evreilor, pentru ca apoi sa fie si ei pedepsiti pentru mandria si dusmania de care au dat dovada cu acest prilej. Iata cum prezinta Ezechiel judecata lui Dumnezeu asupra lui Israel:
Eze 36:16 Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: Eze 36:17 „Fiul omului, cei din casa lui Israel, cînd locuiau în ţara lor, au spurcat-o prin purtarea lor şi prin faptele lor; aşa că purtarea lor a fost înaintea Mea ca spurcăciunea unei femei în timpul necurăţiei ei. Eze 36:18 Atunci Mi-am vărsat urgia peste ei, din pricina sîngelui pe care-l vărsaseră în ţară, şi din pricina idolilor cu cari o spurcaseră. Eze 36:19 I-am risipit printre neamuri, şi au fost împrăştiaţi în felurite ţări; i-am judecat după purtarea şi faptele lor rele.”

Pana aici, nu se intampla nimic surprinzator. De la darea Legii, Dumnezeu le-a pus evreilor in fata atat binecuvantarea, cat si blestemul – iar consecintele neascultarii erau clare:
Deu 28:15 Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile Lui şi toate legile Lui, pe cari ţi le dau astăzi, iată toate blestemurile cari vor veni peste tine şi de cari vei avea parte. ............................................. Deu 28:25 Domnul te va face să fii bătut de vrăjmaşii tăi; pe un drum vei ieşi împotriva lor, dar pe şapte drumuri vei fugi dinaintea lor; şi vei fi o groază pentru toate împărăţiile pămîntului. ................................................ Deu 28:33 Un popor, pe care nu-l cunoşti, va mînca rodul pămîntului tău şi tot venitul lucrului tău, şi în toate zilele vei fi apăsat şi sdrobit. ...................................................... Deu 28:36 Domnul te va duce, pe tine şi împăratul pe care-l vei pune peste tine, la un neam pe care nu l-ai cunoscut, nici tu, nici părinţii tăi. Şi acolo, vei sluji altor dumnezei, de lemn şi de piatră. Deu 28:37 Şi vei fi de pomină, de batjocură şi de rîs, printre toate popoarele la cari te va duce Domnul.

Desi Domnul era ferm in aplicarea pedepsei sale, El era dispus sa revina la binecuvantarile Legii odata ce pedeapsa pedagogica isi va fi produs efectul:
Deu 30:1 „Cînd se vor întîmpla toate aceste lucruri, binecuvîntarea şi blestemul pe cari le pun înaintea ta, dacă le vei pune la inimă în mijlocul tuturor neamurilor între cari te va risipi Domnul, Dumnezeul tău, Deu 30:2 dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, şi dacă vei asculta de glasul Lui din toată inima ta şi din tot sufletul tău, tu şi copiii tăi, potrivit cu tot ce-ţi poruncesc azi, Deu 30:3 atunci Domnul, Dumnezeul tău, va aduce înapoi robii tăi şi va avea milă de tine, te va strînge iarăş din mijlocul tuturor popoarelor la cari te va împrăştia Domnul, Dumnezeul tău.

Dar ce situatie prevede Domnul in cazul din Ezechiel ? Odata alungati din tara lor printre Neamuri, urma ca evreii sa se pocaiasca in mod majoritar, intelegand si marturisind pacatul lor care i-a separat de Domnul ?
Eze 36:20 Cînd au venit printre neamuri, ori încotro se duceau, pîngăreau Numele Meu cel sfînt, aşa încît se zicea despre ei: „Acesta este poporul Domnului, ei au trebuit să iasă din ţara lor.” Eze 36:21 Şi am vrut să scap cinstea Numelui Meu celui sfînt, pe care-l pîngărea casa lui Israel printre neamurile la cari se dusese.”

Aceasta nu era o supriza pentru Domnul, caci El prevazuse de demult:
Deu 28:64 Domnul te va împrăştia printre toate neamurile, dela o margine a pămîntului pînă la cealaltă: şi acolo, vei sluji altor dumnezei pe cari nu i-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi, dumnezei de lemn şi de piatră.

Vedem ca cei pedepsiti nu urmau sa invete lectia blestemului, iar suferinta lor nu urma sa-i apropie de Domnul. Ei continuau sa pangareasca numele Domnului, de data aceasta in exil.

Si totusi, Domnul anunta ca va decide sa actioneze in afara Legii !

Dupa ce legamantul Legii a fost aplicat, iar pedeapsa se va epuiza fara sa-si va produce efectul dorit, Domnul ne surprinde ! El va face bine poporului sau, desi acesta nu va pune la inima experienta pedepsei si nu se va intoarce la adevar si sfintenie. De ce se va intoarce Domnul la poporul Sau, cand poporul va umbla dupa dumnezei straini ?
Eze 36:22 „De aceea, spune casei lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Nu din pricina voastră fac aceste lucruri, casa lui Israel, ci din pricina Numelui Meu celui sfînt, pe care l-aţi pîngărit printre neamurile la cari aţi mers. Eze 36:23 De aceea voi sfinţi Numele Meu cel mare, care a fost pîngărit printre neamuri, pe care l-aţi pîngărit în mijlocul lor. Şi neamurile vor cunoaşte că Eu sînt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, cînd voi fi sfinţit în voi supt ochii lor. Eze 36:24 Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strînge din toate ţările, şi vă voi aduce iarăş în ţara voastră.

De ce nu au reusit evreii sa puna la inima (Vezi Deut. 30:1 mai sus) lectia lui Dumnezeu ? In aceeasi perioada, Ieremia ii da replica lui Ezechiel si ne invata:
Jer 17:9 „Inima este nespus de înşelătoare şi de desnădăjduit de rea; cine poate s'o cunoască?

Dumnezeu stia ca oricat ar fi asteptat, nu s-ar fi intamplat ca evreii sa-si schimbe singuri inima, sa invete lectia exilului si sa se intoarca la adevaratul Dumnezeu ! Totusi, in mila lui, Domnul ne arata ca acolo unde se termina Legea, incepe Harul. El urma sa faca schimbari fundamentale in oameni, pentru ca Numele Sau sa fie laudat:
Eze 36:25 Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri. Eze 36:26 Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne. Eze 36:27 Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele.

Atunci si numai atunci, dupa ce evreii vor experimenta prin Lege limitele pacatoseniei inimii lor, dupa ce harul si bunatatea Domnului vor fi aratate pentru Numele Lui prin curatirea, schimbarea inimii si locuirea Duhului Sfant in oameni – abia atunci evreii urmau sa inteleaga si sa se pocaiasca de nelegiuri si uraciuni:
Eze 36:31 Atunci vă veţi aduce aminte de purtarea voastră cea rea, şi de faptele voastre, cari nu erau bune; vă va fi scîrbă de voi înşivă, din pricina nelegiuirilor şi urîciunilor voastre. Eze 36:32 Şi toate aceste lucruri nu le fac din pricina voastră, zice Domnul Dumnezeul, să ştiţi! Ruşinaţi-vă şi roşiţi de purtarea voastră, casa lui Israel!”

Dar cine, cand si cum urma sa aplice promisiunile lui Dumnezeu din Ezechiel 36:25-27 ? Cand urma sa apara mantuirea celor cu inima rea si inselatoare ? Cel ales sa ne aduca harul si adevarul era Domnul Isus:
Joh 3:5 Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.

Ceea ce Ezechiel a profetit evreilor – stropirea cu apa ca simbol al curatirii, locuirea Duhului ca realitate a prezentei lui Dumnezeu si schimbarea inimii ca efect al nasterii din nou – Domnul Isus a venit sa infaptuiasca.

Transformarea profunda pe care harul urma sa o realizeze in oameni este ilustrata de Domnul prin viziunea pe care i-o da lui Ezechiel despre invierea oaselor uscate. Schimbarea era atat de radicala, incat nu insemna altceva decat ridicarea din moartea pacatului la viata ascultarii de Domnul.
Eze 37:1 Mîna Domnului a venit peste mine, şi m'a luat în Duhul Domnului, şi m'a pus în mijlocul unei văi pline de oase. Eze 37:2 M'a făcut să trec pe lîngă ele, de jur împrejur, şi iată că erau foarte multe pe faţa văiei, şi erau uscate de tot. Eze 37:3 El mi-a zis: „Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învieze?” Eu am răspuns: „Doamne, Dumnezeule, tu ştii lucrul acesta!” Eze 37:4 El mi-a zis: „Prooroceşte despre oasele acestea, şi spune-le: „Oase uscate, ascultaţi cuvîntul Domnului! Eze 37:5 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către oasele acestea: „Iată că voi face să intre în voi un duh, şi veţi învia! Eze 37:6 Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune duh în voi, şi veţi învia. Şi veţi şti că Eu sînt Domnul.”

Profetia solemna si viziunea rascolitoare ale lui Ezechiel trebuie luate in serios. Legea e buna, dar omul este vandut pacatului si mort in pacat. Oricat ar experimenta Legea, omul nu va fi capabil sa-si schimbe inima. Nimic altceva decat invierea din randul celor cu inima de piatra nu va rezolva situatia. Impreuna cu Nicodim, ne intrebam si noi cum se poate face aceasta ? Domnul ne raspunde:
Joh 3:6 Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh. Joh 3:7 Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou. Joh 3:8 Vîntul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”

Simbolistica vantului ca actiune a Duhului lui Dumnezeu ne este lamurit tot de Ezechiel:
Eze 37:7 Am proorocit cum mi se poruncise. Şi pe cînd prooroceam, s'a făcut un vuiet, şi iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s'au apropiat unele de altele! Eze 37:8 M-am uitat, şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut, şi le-a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era încă duh în ele. Eze 37:9 El mi-a zis: „Prooroceşte, şi vorbeşte duhului! Prooroceşte, fiul omului, şi zi duhului: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Duhule, vino din cele patru vînturi, suflă peste morţii aceştia, ca să învieze!”

Nasterea din Duhul are loc la initiativa suverana si prin mila Domnului, fara ca cineva sa-si poate negocia, cumpara sau initia aceasta suprema binecuvantare - la fel cum suflarea vantului este experimentata dar nu poate fi controlata.

Isus a venit in primul rand la poporul ales pentru a pune in practica viziunea lui Ezechiel:
Joh 1:11 A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.

In discutia cu Nicodim, Isus ii reproseaza acestuia ca nu a reusit nici sa inteleaga nici sa invete poporul speranta profetiei lui Ezechiel:
Joh 3:10 Isus I-a răspuns: „Tu eşti învăţătorul lui Israel, şi nu pricepi aceste lucruri?

Ce trebuia sa inteleaga Nicodim si ce ne tine pe noi azi in viata:

Rom 10:4 Căci Hristos este sfîrşitul Legii, pentruca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea.

Ganduri de Nasterea Domnului

2010-12-13T09:30:00.000-08:00

Ca sa binecuvinteze toate Neamurile, Dumnezeu a ales intai un popor si i s-a descoperit prin Lege si prin Cortul Intalnirii. In special Cortul Intalnirii il preinchipuia pe Cristos prin functiile sale (selectie):
- altarul de la intrare care impunea o jertfa pentru a te apropia de Dumnezeu
- ligheanul pentru spalare si purificare pe baza jerfei oferite anterior
- capacul ispasirii care acoperea cerintele Legii cu insusi tronul puterii lui Dumnezeu

Darea Legii s-a facut intr-un context cutremurator. Evreii au fost avertizati sa mentina distanta fata de sfintenia lui Dumnezeu sub pedeapsa cu moartea. Atmosfera creata era una de teroare si apasare:
- Exod 19: 16-18 - ‘… au fost tunete, fulgere, şi un nor gros pe munte; trîmbiţa răsuna cu putere, şi tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă. Moise a scos poporul din tabără, spre întîmpinarea lui Dumnezeu, şi s'au aşezat la poalele muntelui. Muntele Sinai era tot numai fum, pentrucă Domnul Se pogorîse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot muntele se cutremura cu putere.’
- Exod 20:18 - ‘Tot poporul auzea tunetele şi sunetul trîmbiţei şi vedea flacările muntelui, care fumega. La priveliştea aceasta, poporul tremura, şi stătea în depărtare.’
- Exod 24:16 - ‘Slava Domnului s'a aşezat pe muntele Sinai, şi norul l-a acoperit timp de şase zile.’

Din fericire, ‘După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rînduri şi în multe chipuri Dumnezeu, la sfîrşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul.’

Dupa ce fusese prefigurat de Cortul Intalnirii, ‘Cuvîntul S'a făcut trup, şi a locuit printre noi (literal: si-a facut cortul printre noi), plin de har, şi de adevăr.’ Isus a revelat pe deplin si a indeplinit in mod real toate functiile Cortului Vechi Testamental.

Evanghelistul Ioan asociaza in mod repetat venirea lui Mesia cu lumina si viata. Evanghelistul Matei are si el o viziune a luminii evangheliei vestite de Cristos care inlatura umbra si intunericul din viata oamenilor: Matei 4:16 – ‘Norodul acesta, care zăcea în întunerec, a văzut o mare lumină; şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii, a răsărit lumina.’

Desi Dumnezeu era indreptatit sa ramana ascuns in norul, fumul si teroarea Legii, El s-a revelat si in lumina harului lui Cristos. Intai ni s-a dovedit dreptul lui Dumnezeu de viata si de moarte asupra celor pacatosi si vrajmasi ai Legii. Multi israeliti au platit cu viata in exodul prin desert, cracnind mai mult sau mai putin impotriva Stapanului.

Prin har, din bunatate, de Nasterea Pruncului, Dumnezeu a hotarat sa ne intoarca si celalalt obraz. De la intunericul Sinaiului, intruparea a facut trecerea la lumina Evangheliei aduse de Prunc.

Sa fiti binecuvantati !

Pavel si Apolo - clarificari in 1 Corinteni 3

2010-10-27T11:00:00.000-07:00

Nu este un studiu savant si complet, ci doar linia principala si inedita a ideilor pe care eu le gasesc in text.

Pavel denunta o problema in biserica din Corint:
1Co 1:11 Căci, fraţilor, am aflat despre voi dela ai Cloei, că între voi sînt certuri.
1Co 1:12 Vreau să spun că fiecare din voi zice: „Eu sînt al lui Pavel!” -„Şi eu, al lui Apolo!” -„Şi eu, al lui Chifa!” -„Şi eu, al lui Hristos!”

Biserica era dezbinata in 2 grupuri care se revendicau de la Pavel si de la Apolo, gasind in aceasta un motiv de mandrie si punandu-i pe acestia doi la concurenta ( 1 Cor. 4:6).

Ce raspuns da Pavel acestei probleme ?

1. Pavel si Apolo sunt pe acelasi nivel de merit in lucrarea lui Cristos, iar nivelul lor pe o scala absoluta de valori este egal cu zero – 1 Cor. 3: 7,8. Dumnezeu este cel care trebuie sa aiba parte de atentia si credinta noastra.

2. Ca slujitori ai planului divin, Pavel si Apolo actioneaza fiecare dupa capacitatea diferita primita de sus – 1 Cor. 3:5 si nu este treaba credinciosilor sa-i judece si sa le aprecieze lucrarea printr-o loialitate inutila – 1 Cor. 4:2,3,5. Judecata umana care compara efectele celor doua lucrari va fi injusta deoarece darurile si misiunile primite de cei doi lucratori remarcabili sunt diferite. Chiar o judecata justa ar fi indreptata spre un obiectiv gresit, fiindca o ierarhizare a lucratorilor nu serveste la nimic bun.

3. Exista o demarcatie clara intre lucratorii ca Pavel - Apolo si biserica locala – 1 Cor. 3: 9 ‘Căci noi sîntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sînteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu’. Urmeaza o evaluare a modului in care fiecare din cei doi lucratori a contribuit la infiintarea si zidirea bisericii din Corint.

4. Pavel isi afirma intaietatea cronologica (el a sadit – 1 Cor. 3:6, a pus temelia – 1 Cor. 3:10), statutul unic (el este ‘parinte’ – 1 Cor. 4:15) si caracterul ireprosabil al lucrarii sale (el este un constructor intelept – 1 Cor. 3:10). Pavel se poate da ca exemplu – 1 Cor. 4:16 ‘De aceea vă rog să călcaţi pe urmele mele’ – si este in masura sa dea avertismente celorlalti lucratori (Apolo in acest context !) si sa le atraga atentia despre modul cum continua lucrarea inceputa de el !

5. Biserica este constructia care trebuie cladita pe temelia pusa de Pavel. O greseala este sa cladesti deasupra temeliei o structura care nu urmeaza liniile directoare ale planului initial si care va fi in dezacord cu temelia. O alta greseala este sa pui o temelie noua, asigurand astfel compatibilitatea cu noua structura, dar ignorand temelia veche. Exista o singura temelie reala care se poate pune (evanghelia descrisa de Pavel in 1 Cor. Cap. 1 si 2) si un singur mod de a construi o biserica locala solida – respectand directiile trasate de propovaduirea lui Pavel. Lucrarea despre care se vorbeste in 1 Cor. 3:12-15 este consolidarea bisericii locale prin invatatura care urmeaza evanghelizarii. Desi judecata finala asupra modului in care a fost formata o biserica va avea loc in ‘ziua Domnului’ – 1 Cor. 3.13, sunt semne puternice de avertizare ca Apolo nu facuse o treaba prea buna in biserica locala !

1Co 3:3 Pentrucă tot lumeşti sînteţi. În adevăr, cînd între voi sînt zavistii, certuri şi desbinări, nu sînteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?
1Co 3:4 Cînd unul zice: „Eu sînt al lui Pavel!” Şi altul: „Eu sînt al lui Apolo”: nu sînteţi voi oameni de lume?

6. Rasplata de care se vorbeste in 1 Cor. 3 este rasplata invatatorilor din biserici. Lucrarea de care se vorbeste este in mod specific consolidarea adunarilor locale in stricta concordanta cu obiectivele simple dar puternice ale Evangheliei. Devierile care au dus la dezbinare sunt: ignorarea atat de catre Apolo cat si de corinteni a obiectivului de a construi o adunare compacta si intelegerea gresita de catre corinteni a statutului lui Pavel si Apolo.

7. Una din probleme este greseala pe care o poate face constructorul si care rezulta intr-o structura fragila. O alta problema este amenintarea din exterior, pe orizontala, inclusiv din partea unor asa-zisi credinciosi - 1 Cor. 3:17 ‘Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfînt: şi aşa sînteţi voi’.

8. In final, corintenii nu trebuie sa se laude cu apartenenta la unul sau altul din lucratorii lui Dumnezeu, pentru ca acestia nu sunt decat administratori ai lucrurilor ascunse ale lui Dumnezeu si descoperite alesilor sai – 1 Cor. 3:21 si 4:1.

9. Care era totusi motivul care ii dusese pe corinteni in greseala ? Ei judecasera doi lucratori care aveau doua daruri diferite incredintate lor (1 Cor. 4:2) si isi alesesera cate un mic idol. Ce dar avea Apolo ?

Act 18:24 La Efes, a venit un Iudeu numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi.
Act 18:25 El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat, şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoştea decît botezul lui Ioan.
Act 18:26 A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Acuila şi Priscila, cînd l-au auzit, l-au luat la ei, şi i-au arătat mai cu deamăruntul Calea lui Dumnezeu.

Spre deosebire de Apolo, Pavel se pare ca se prezentase ca un vorbitor mult mai slab:

1Co 2:1 Cît despre mine, fraţilor, cînd am venit la voi, n'am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită.
1Co 2:2 Căci n'am avut de gînd să ştiu între voi altceva decît pe Isus Hristos şi pe El răstignit.
1Co 2:3 Eu însumi, cînd am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur.
1Co 2:4 Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într'o dovadă dată de Duhul şi de putere,

Aceasta diferenta de daruri i-a dus pe unii corinteni la concluzia ca Apolo este mai merituos si merita loialitatea lor.

10. Dupa cum am vazut, Pavel ii mustra direct pe corinteni dar si indirect pe Apolo. Dupa ce se declara solidar cu Apolo si-si asuma o valoare nula in raport cu Ziditorul suprem, Pavel se distanteaza totusi de Apolo dupa cum urmeaza. Se descrie pe sine insusi in randul apostolilor (1 Cor. 4:9,10) care nu sunt intelesi corect de biserica, isi declara preeminenta ca parinte spiritual (1 Cor. 4:15) si-l trimite in Corint pe Timotei ca sa rezolve problemele create de Apolo (1 Cor. 4:17).

Biserica

2010-03-03T11:18:00.000-08:00

Este un manifest, nu un studiu teologic. Nu este complet si poate fi gresit inteles din acest motiv. Am descoperit ca pot scapa de 'limba de lemn' bisericeasca, iara daca in loc de 'credinciosi' le spun 'oameni' lucrurile se vad intr-o perspectiva mai buna. E timpul sa spun aceste lucruri, chiar daca numai pe blog.

Ce este adunarea si cine o conduce

Adunarea bisericii trebuie sa fie locul cel mai potrivit pentru cei interesati sa-l cunoasca pe Dumnezeu. In cadrul adunarii, interesul oamenilor trebuie indreptat spre Biblie ca sursa de cunoastere a Dumnezeului iudeo – crestin.

Conform Coloseni 1:18 ”El (Cristos) este Capul trupului, al Bisericii”, iar asta inseamna ca nici un om, indiferent de darul sau functia sa in adunare, nu poate pretinde autoritate absoluta asupra credinciosilor. Deoarece Cristos este viu, intr-adevar El poate sa-si indeplineasca functia de Cap al bisericii. Deoarece Biblia este cea mai clara, sigura si completa exprimare a vointei lui Cristos la care avem acces, rezulta ca fiecare din noi trebuie sa decida pe baza Scripturii ce trebuie sa se intample in biserica sau daca ceea ce se intampla este conform cu vointa lui Dumnezeu. Definitia corecta a bisericii este ca cei credinciosi formeaza ei insisi biserica si raspund direct in fata lui Cristos. Biserica nu este o organizatie sau institutie separata de credinciosi, care sa fie condusa in mod suprem de unul sau mai multi oameni.

Din punct de vedere pamantesc, Biserica este o comunitate, o adunare, o grupare de oameni. Prin urmare, cele mai importante sunt relatiile si contactele dintre acestia.
Celelalte lucruri necesare pentru functionarea unei biserici (sediu, regulamente, programe, bani, alte aspecte) sunt de importanta secundara. Lucrurile acestea trebuie sa fie subordonate relatiilor din biserica si nu constituie un scop in sine.

Ce trebuie facut si cum
Cei care se aduna pot avea diferite grade de apropiere de Dumnezeu, de acceptare a Bibliei, precum si diferite nevoi personale legitime. De aceea, e potrivit ca si lucrarea bisericii sa se adreseze tuturor acestora prin cele de mai jos. Veti spune ca nimeni nu impiedica oamenii sa faca multe din lucrurile de mai jos acasa, pe internet, in timpul liber. Gresit ! Marea greseala este ca aceste lucruri nu se fac pur si simplu in biserica.

• Apologetica – In mod legitim, unii oameni au nevoie sa auda argumente pentru apararea credintei crestine in fata altor conceptii. Oamenii trebuie sa stie cui anume sa se adreseze cand au nevoie sa se informeze si sa dezbata subiecte apologetice: existenta lui Dumnezeu; veridicitatea Biblia ca sursa de informare despre adevaratul Dumnezeu; istoricitatea marturiei apostolice; canonul biblic; comparatia cu alte religii.

• Evanghelizare – Mesajul specific crestin trebuie proclamat in mod clar si complet. Crestinismul prezinta o serie de aspecte comune cu alte religii (existenta supranaturalului, viata dupa moarte, necesitatea normelor morale etc), de aceea evanghelizarea trebuie sa prezinte in primul rand mesajul specific si unic despre Isus si crucea sa. Evanghelia trebuie de asemenea predicata si reamintita constant in mod solemn in adunare. Mantuirea incepe si se termina numai prin har, iar Evanghelia este mesajul harului.

• Citirea publica a Scripturilor – Un aspect neglijat este simpla citire in comun a unor portiuni cat mai mari din Biblie, in adunarea bisericii. Inainte de a studia si comenta BIblia, aceasta trebuie cunoscuta, iar cei mai multi dintre noi nu reusesc sa citeasca suficient acasa. In plus, foarte multe texte sunt suficient de clare pentru a fi aplicate fara comentarii. Biserica primara practica aceasta citire publica. De prea multe ori, predicarea actuala se concentreaza pe cateva versete pe care le aprofundeaza, in loc sa prezinte portiuni extinse de text. Chiar si studiile duminicale ale cartilor biblice au un ritm prea lent – un nou convertit ar avea de asteptat 2-3 ani ca sa cunoasca o buna parte din Noul Testament. In loc sa invinovatim oamenii pentru lipsa studiului individual, mai bine am incepe sa practicam citirea Scripturilor in adunare.

• Studiul biblic in comun – Dupa citirea si cunoasterea Scripturilor, trebuie incurajat studiul ordonat al cartilor si interpretarea acestora. Este de evitat o metoda sufocanta de studiu, care sa dureze foarte multe ore pe un capitol. Biblia ar trebui studiata iterativ – adica sa se treaca pe rand si de mai multe ori prin fiecare carte, de fiecare data intelegand textul mai bine, mai profund. De exemplu, cele patru Evanghelii trebuie studiate cel putin o data in fiecare an, iar in fiecare an credinciosii vor intelege mai multe decat in anul anterior. Sa se incurajeze oamenii sa-si noteze intrebarile importante sau nedumeririle pentru studiile ulterioare.

• Educarea fiecaruia pentru studiu personal - Credinciosii trebuie sa invete cum sa studieze Biblia pentru ei insisi. Metoda corecta de studiu biblic cuprinde principii pentru aflarea sensului textului biblic (exegeza) si principii de aplicare practica in viata noastra (hermeneutica). Dupa interesul si capacitatea de intelegere a fiecaruia, se pot preda oamenilor notiuni de logica, principii de interpretare, istorie si geografie biblica, limba greaca si ebraica, notiuni despre secte si erezii (pentru a educa discernamantul in recunoasterea interpretarilor false).

• Predicarea tematica – Biserica trebuie sa cunoasca mai intai planul general al lui Dumnezeu (Fapte 20:27, Romani 8:28, Efeseni 3:11), temele sale si legatura dintre ele. La randul sau, predicarea trebuie sa urmareasca marile teme din planul lui Dumnezeu. Oamenii trebuie sa identifice temele mari ale revelatiei, asa cum sunt expuse de Biblie si dupa cum sunt necesare trairii crestine: creatia, istoria poporului evreu ales, profetiile despre Mesia, nasterea/ viata/ crucea si invierea lui Isus, formarea bisericii, rolul apostolilor, roadele Duhului, escatologia etc. Totdeauna, predicatorul trebuie sa prezinte subiectul sau in cadrul temei respective, iar biserica trebuie sa fie atenta la argumentarea biblica si la compatibilitatea cu restul temelor. De ex. sa nu se predice din Vechiul Testament in mod legalist fara a lua in considerare intelegerea adusa de Isus asupra subiectului respectiv in Noul Testament. Cei care predica trebuie fie sa provina din randurile bisericii, fie sa intretina un dialog permanent si deschis cu oamenii pentru a fi evaluati de acestia in mod sincer si deschis. Predicarea neregulata pe teme prea diverse, care de multe ori au concluzii diferite pentru aceleasi subiecte, nu ajuta la consolidarea bisericii. Oamenii nu trebuie uimiti sau incantati cu predici, ei trebuie educati in mod sistematic si complet in lucrurile spirituale.

• Consiliere spirituala si sfaturi de viata – Multi credinciosi intampina probleme grele in viata, de natura spirituala sau nu. Biserica este locul unde se studiaza si se practica intelepciunea divina, de aceea este de asteptat ca cei aflati in situatii dificile sa gaseasca aici sfaturi practice valoroase. Oamenii necajiti trebuie sa primeasca sfaturi si raspunsuri adecvate si personalizate. Simpla trimitere a oamenilor la Scriptura la modul general nu este acceptabila intr-o comunitate frateasca. Consilierea nu trebuie sa se transforme intr-o dependenta a oamenilor de solutiile unor lideri sau in amestecul bisericii in treburile personale, ci trebuie sa fie manifestarea solidaritatii si a grijii adunarii pentru membrii sai. Problemele spirituale trebuie sa aiba intaietate, dar si problemele ne-spirituale grave si importante pentru un credincios ar trebui adresate de biserica, in masura posibilitatilor. Cu cine se va sfatui o vaduva saraca, care nu stie la ce scoala sa isi dea copiii ? Cine va instrui un student in anul I aflat departe de casa cum sa-si caute o gazda ieftina si onorabila ? Cine va ajuta un credincios de la tara sa gaseasca un medic specializat pentru boala de care acesta sufera ? Cine il va invata pe cel fara carte sa apeleze la un notar cand cumpara o casa, pentru a nu fi victima unei escrocherii ? Daca nu avem aceasta purtare de grija pentru frati, oare cum va evalua lumea necredincioasa intelepciunea adunarii in cele ceresti, daca membrii sai se vor poticni in cele lumesti ?

Oamenii trebuie sa stie cu ce scop vin la adunare si ce au de facut acolo

Oamenii care vin la adunare trebuie sa invete pentru ei insisi, sa primeasca ajutor spiritual si material (la nevoie) din partea fratilor, iar cu timpul trebuie sa ajunga si ei in postura de a-i invata pe ceilalti si de a le sluji. Ei trebuie sa cunoasca in mod clar succesiunea etapelor pe care le au de urmat pentru a-si insusi invatatura crestina si pentru a se califica pentru slujire, dar urmarea acestor etape trebuie sa fie benevola. Cand spun ‘etape’ ma refer la un bagaj de cunostinte si experienta practica, iar ’calificarea’ nu inseamna examene sau aprobari formale din partea conducerii bisericii. Credinciosilor sa li se ceara sa-si asume raspunderea propriei cresteri spirituale, adica sa urmareasca sfintenia. Ei trebuie sa stie ca nimeni nu-i va verifica in mod formal si nimeni nu-i va respinge, dar ca un final fericit al vietii si buna slujire a altora nu sunt posibile fara a fi consolidati in credinta. Cresterea spirituala a fiecaruia este un proces personal si confidential intre fiecare credincios si Domnul sau, dar aceasta crestere are loc in adunare.
Pe de o parte, adunarea va trebui sa cunoasca si sa faca public crezul sau dezvoltat, adica planul general al lui Dumnezeu asa cum il intelege comunitatea respectiva. Pe de alta parte, credinciosii trebuie incurajati si lasati sa ajunga singuri la concluzii teologice, morale si practice personale. Nici o doctrina, oricat de corecta, nu va produce efecte in viata oamenilor daca nu este descoperita si adoptata in mod personal, prin procesul de invatare. Inainte de corectitudine si exactitate doctrinara, libera constiinta si decizia personala trebuie sa fie baza functionarii adunarii. Astfel se va asigura atasamentul si devotamentul fata de valorile crestine, mai mult decat prin impunerea acestora prin autoritatea pastorului sau a vreunui comitet.
Adunarea trebuie sa fie locul de identificare si semnalare a oportunitatilor de a lucra in slujba lui Dumnezeu. Biserica trebuie sa cheme oamenii in lucrare, iar fiecare din noi trebuie sa semnaleze asemenea oportunitati sau sa anunte ca s-a implicat intr-o anumita lucrare. Nu ar trebui sa ezitam in a lua initiativa, caci fiecare din noi este biserica. In schimb, ar trebui sa ne autoevaluam corect si sa cerem sfatul celorlalti in ce priveste capacitatile noastre morale si spirituale. Inainte de a da bani pentru vreo lucrare, trebuie sa fim noi insine implicati in cel putin una.

Cat de mult trebuie sa ne prefacem in adunare ?

In adunare, oamenii trebuie lasati si incurajati sa fie ei insisi, cu pacatele, problemele si defectele lor. Nu trebuie incurajat sau permis pacatul, ci scopul este de a descuraja ipocrizia si fatarnicia religioasa. Oamenii trebuie sa stie ca participarea lor la adunare este benevola si nu aduce nici un avantaj decat lor insisi. Progresul spiritual al unui credincios nu trebuie sa fie un prilej pentru a-l lauda, ci pentru a i se da responsabilitati benevole de slujire. Presiunea de conformare prea rapida si formala la valorile si comportamentul bisericesc distrug sansele noilor credinciosi la o schimbare reala de caracter. Riscul este ca adunarea bisericii va fi mai ”colorata”, dar acesta va fi contactul cu lumea reala de care biserica are nevoie. Biserica trebuie sa fie un spital pentru cei care vin sa se vindece de pacat, nu o vitrina pentru sfinti prefacuti.
Oamenii trebuie sa stie ca vor fi bineveniti, acceptati si slujiti de biserica atata timp cat vor avea un interes real de a-si schimba viata prin cunoasterea lui Dumnezeu. Nu gradul de sfintenie practica (cum vorbesti, cum te comporti) este criteriul de acceptare in compania bisericii, ci sinceritatea si interesul pentru Dumnezeu si credinciosii Sai. Astfel, oamenii vor intelege ca, atata vreme cat isi doresc asta, adunarea ii va asista in efortul lor de a intelege Cuvantul lui Dumnezeu, de a se inchina in mod real si de a-si schimba caracterul in consecinta.

Ce se intampla cu banii ?

Aspectele financiare ale bisericii trebuie sa fie transparente pentru toti membrii si chiar pentru vizitatori. De cele mai multe ori, castigul financiar este motivatia principala a sectelor. Banii cheltuiti in lucrarea bisericii trebuie sa fie minimul necesar pentru buna desfasurare a relatiilor din adunare. Nu trebuie folositi bani din afara adunarii pentru scopurile acesteia in mod constant. Adunarea nu trebuie invinovatita pentru lipsa banilor necesari unei lucrari anume. Scopurile si obiectivele activitatii trebuie sa apartina adunarii, iar daca o activitate esueaza inseamna ca esecul reflecta starea reala si naturala a bisericii. Dintr-un esec asumat s-ar putea ca biserica sa invete o lectie, dar o falsa victorie realizata pe banii si efortul altora va mentine confuzia asupra identitatii si obiectivelor noastre.
Lucratorii platiti sunt legitimi, dar trebuie sa fie cei pe care biserica si-i permite. Mai mult decat atat, lucratorii ar fi bine sa provina din randurile membrilor, nu sa fie adusi din afara. Daca biserica nu poate sau nu doreste sa plateasca un pastor, lucrarea trebuie facuta benevol de unul sau mai multi membri in timpul liber. Este mai bine sa avem 10 invatatori in adunare care sa invete 10 grupuri, decat 1 invatator care sa invete toata biserica deodata, in timp ce 9 invatatori stau in banci. Toti cei capabili de a invata mai mult decat altii trebuie incurajati si folositi in lucrare.

O slujba grava

2010-02-25T10:50:00.000-08:00

Slujba de crestin este in primul rand una grava. Gravitatea are de a face cu Dumnezeu, viata si moartea, cerul si iadul.

Cei credinciosi au contact direct si continuu cu insusi Dumnezeu. Ei cunosc din paginile Scripturii adevaruri majore, pe care stiinta si filozofia lumii abia le intrezaresc. Destinul lor vesnic se trage de la crucea lui Cristos - eveniment cutremurator, dar predestinat si controlat de Dumnezeu. Avantajele credintei sunt imense si greu de inteles in totalitatea lor: invierea spirituala din randul celor condamnati, unirea prezenta cu Cristos, gloria de a domni impreuna cu Cristos in viitor, o mostenire vesnica. De aceea si credinciosii le mentioneaza destul de rar, preferand sa vorbeasca mai des despre alte aspecte ale vietii de crestin, pe care le inteleg mai usor si ei, si cei necredinciosi: veselie, bucurie, impliniri, satisfactii. Costurile vietii de crestin se anunta a fi si ele mari: persecutii si o incompatibilitate crescanda cu lumea din jur.

In acest tablou grav pe care l-am descris, se pare ca exista si o raza de optimism. Cei credinciosi vestesc Evanghelia, o lucrare plina de energie pozitiva si de satisfactii. Dar asa sa fie ?

2 Corinteni 2:15,16 ‘În adevăr, noi sîntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sînt pe calea mîntuirii şi printre cei ce sînt pe calea pierzării: pentru aceştia, o mireasmă dela moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă dela viaţă spre viaţă. Şi cine este deajuns pentru aceste lucruri?’

Asta inseamna ca atunci cand il facem cunoscut pe Cristos prin Evanghelie, punem oamenii in fata unei alegeri. Celor care resping Evanghelia nu le ramane altceva decat moartea, in toate formele si profunzimea ei. Desi noi nu suntem raspunzatori de alegerea lor, noi suntem martori la sinuciderea lor spirituala. Trebuie sa acceptam ca vestirea Evangheliei aduce condamnare la fel cum aduce mantuire, iar Cuvantul vestit, pe langa posibilitatea unirii cu Dumnezeu, poate fi si o sabie care desparte lumea in inviati si condamnati.

Ioan 3:36 ‘ Cine crede în Fiul, are viaţa vecinică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mînia lui Dumnezeu rămîne peste el.’

Stiu ca multi sunt gata sa raspandeasca Evanghelia de dragul si in folosul celor pierduti, asteptandu-se la raspunsuri entuziaste de la cei necredinciosi, precum si la o mare auto-multumire sufleteasca. Ma intreb ce motivatie vor avea sa faca aceasta doar pentru numele si slava lui Dumnezeu, privind in urma la spiritele lipsite de viata care raman sa-si poarte condamnarea dupa ce evanghelizarea s-a terminat.

Predica de pe Munte - scurte note

2010-02-03T10:46:00.000-08:00

Mat 5:1 Cînd a văzut Isus noroadele, S'a suit pe munte; şi dupăce a şezut jos, ucenicii Lui s'au apropiat de El.
Mat 5:2 Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel:

De la inceput, Isus anunta ca va descrie starea spirituala care ne poate asigura fericirea suprema de a intra in Imparatia cerurilor. Aspectul prezent inseamna ca Imparatia este deja (v. 3,10) a celor care corespund descrierii, iar aspectul viitor se refera la promisiuni foarte concrete pentru acestia (v. 4-9).

Mat 5:3 Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Mat 5:4 Ferice de ceice plîng, căci ei vor fi mîngîiaţi!
Mat 5:5 Ferice de cei blînzi, căci ei vor moşteni pămîntul!
Mat 5:6 Ferice de cei flămînzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!
Mat 5:7 Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
Mat 5:8 Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
Mat 5:9 Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!
Mat 5:10 Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

Starea celor credinciosi cunoaste un progres marcat in v. 3,6,10. Cei care se vad saraci pe ei insisi in duhul lor sunt cei care iau in serios avertismentul lui Isus din Apocalipsa 3:17-18 - ''Pentrucă zici: „Sînt bogat, m'am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi dela Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doftorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi.''

Asemenea oameni isi recunosc dezastrul spiritual personal, recunosc ca numai Dumnezeu are solutia si ajung sa caute neprihanirea cel putin la fel de mult cum cauta cele necesare existentei zilnice. Odata primit, acest har al neprihanirii duce la o diferenta atat de mare fata de lumea in care traim, incat consecinta nu poate fi alta decat persecutia.

Isus anunta ca primirea neprihanirii duce la o relatie atat de stransa cu Sine, incat dusmania contra Sa se va reflecta si asupra urmasilor sai. Apoi, descrie relatia dintre Sine si credinciosi prin comparatie cu relatia dintre profetii Vechiului Testament si Dumnezeul lor. Asa cum profetii primeau si raspandeau Cuvantul Domnului, tot asa si noii credinciosi vor primi Evanghelia pentru a o proclama. La fel ca in vechime, 'profetii' lui Isus isi vor primi partea de persecutii, ca si rasplata care este in Imparatia din ceruri.

Mat 5:11 Ferice va fi de voi cînd, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!
Mat 5:12 Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentrucă răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, cari au fost înainte de voi.

Functia de profet pe care urmeaza sa o indeplineasca cei credinciosi este explicata prin apelul la conceptele de sare si lumina, doua moduri de a se raspandi in lume. Scopul final al proclamarii noastre este slava Tatalui care este in Imparatia din ceruri.

Mat 5:13 Voi sînteţi sarea pămîntului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăş puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decît să fie lepădată afară, şi călcată în picioare de oameni.
Mat 5:14 Voi sînteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămînă ascunsă.
Mat 5:15 Şi oamenii n'aprind lumina ca s'o pună supt obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.
Mat 5:16 Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.

Deja Isus a anuntat ca urmasii sai vor fi in conflict cu lumea in care traiesc, dupa modelul profetilor din vechime. Dar cum anume difera comportamentul celor credinciosi ('faptele voastre bune') de comportamentul celorlalti oameni ?

Mat 5:17 Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.
Mat 5:18 Căci adevărat vă spun, cîtă vreme nu va trece cerul şi pămîntul, nu va trece o iotă sau o frîntură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întîmplat toate lucrurile.
Mat 5:19 Aşa că, ori cine va strica una din cele mai mici din aceste porunci, şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi, şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor.
Mat 5:20 Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.

Existenta unui conflict intre cei ce sunt ai lui Isus si ceilalti ar putea sa creeze impresia ca gruparea lui Isus este in conflict cu religia iudaica vechi testamentala. Oare Isus era un fals Mesia care urmarea sa indeparteze evreii de la religia parintilor lor ? Pentru a-si linisti ascultatorii, Domnul isi afirma loialitatea fata de esenta Vechiului Testament si defineste cauza conflictului. Conflictul se va crea tocmai prin aceea ca neprihanirea schitata in Vechiul Testament isi va gasi implinirea in Domnul si in urmasii sai, implinire de care nu se vor bucura liderii religiosi ai vremii. Imparatia cerurilor ramane domeniul de care apartin cei credinciosi si locul unde se judeca lucrurile in mod final.

Intelegerea modului practic in care se va manifesta neprihanirea in vietile credinciosilor necesita cat mai multe exemple. Isus isi asuma o autoritate egala cu Cel care a dat Legea vechi testamentala. Iata cum noii credinciosi vor implini cerintele Legii si vor depasi standardul religios al liderilor iudei.

Mat 5:21 Aţi auzit că s'a zis celor din vechime: „Să nu ucizi; oricine va ucide, va cădea supt pedeapsa judecăţii.”
Mat 5:22 Dar Eu vă spun că ori şi cine se mînie pe fratele său, va cădea supt pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: „Prostule!” va cădea supt pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: „Nebunule”, va cădea supt pedeapsa focului gheenei.
Mat 5:23 Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
Mat 5:24 lasă-ţi darul acolo înaintea altarului, şi du-te întîi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.
Mat 5:25 Caută de te împacă de grab cu pîrîşul tău, cîtă vreme eşti cu el pe drum; ca nu cumva pîrîşul să te dea pe mîna judecătorului, judecătorul să te dea pe mîna temnicerului, şi să fii aruncat în temniţă.
Mat 5:26 Adevărat îţi spun că nu vei ieşi deacolo pînă nu vei plăti cel din urmă bănuţ.”
Mat 5:27 Aţi auzit că s'a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.”
Mat 5:28 Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s'o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.
Mat 5:29 Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l dela tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. Mat 5:30 Dacă mîna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapădă-o dela tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.
Mat 5:31 S'a zis iarăş: „Oricine îşi va lăsa nevasta, să-i dea o carte de despărţire.”
Mat 5:32 Dar Eu vă spun că ori şi cine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.
Mat 5:33 Aţi mai auzit iarăş că s'a zis celor din vechime: „Să nu juri strîmb; ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale.”
Mat 5:34 Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu;
Mat 5:35 nici pe pămînt, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentrucă este cetatea marelui Împărat.
Mat 5:36 Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru.
Mat 5:37 Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte, vine dela cel rău.
Mat 5:38 Aţi auzit că s'a zis: „Ochi pentru ochi, şi dinte pentru dinte.”
Mat 5:39 Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celalt.
Mat 5:40 Orişicui vrea să se judece cu tine, şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.
Mat 5:41 Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.
Mat 5:42 Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute dela tine.
Mat 5:43 Aţi auzit că s'a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău, şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.”
Mat 5:44 Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celorce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru ceice vă asupresc şi vă prigonesc,
Mat 5:45 ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
Mat 5:46 Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Mat 5:47 Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobicinuit faceţi? Oare păgînii nu fac la fel?

In concluzie, modelul ucenicilor nu trebuie sa fie standardul de neprihanire al liderilor religiosi, ci neprihanirea Tatalui ceresc. Si nu doar atat, dar credinciosii nu trebuie sa urmareasca in primul rand respectul oamenilor, ci aprobarea din partea Tatalui.

Mat 5:48 Voi fiţi dar desăvîrşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvîrşit.

Mat 6:1 Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată dela Tatăl vostru care este în ceruri.

Din nou avem un set de exemple practice, de data aceasta despre ce inseamna o viata de neprihanire traita in relatie cu Dumnezeu. Aflam despre adevarata darnicie, adevarata rugaciune si adevaratul post. Ucenicii sunt avertizati despre pericolul fatarniciei - ipocrizie (in greaca). Ipocrizia inseamna sa avem 'doua fete', una cunoscuta de oameni (o religie legalista mimata) si alta cunoscuta de Dumnezeu (de care nu ne putem ascunde).

Mat 6:2 Tu, dar, cînd faci milostenie, nu suna cu trîmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata.
Mat 6:3 Ci tu, cînd faci milostenie, să nu ştie stînga ta ce face dreapta,
Mat 6:4 pentruca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.
Mat 6:5 Cînd vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stînd în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentruca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata.
Mat 6:6 Ci tu, cînd te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.
Mat 6:7 Cînd vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgînii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.
Mat 6:8 Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-i cereţi voi.
Mat 6:9 Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;
Mat 6:10 vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pămînt.
Mat 6:11 Pînea noastră cea de toate zilele (Sau: pentru mîne.) dă-ne-o nouă astăzi;
Mat 6:12 şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri (Greceşte: Lasă-ne datoriile noastre, cum şi noi am lăsat pe ale datornicilor noştri.);
Mat 6:13 şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!
Mat 6:14 Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.
Mat 6:15 Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.
Mat 6:16 Cînd postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorîtă, ca făţarnicii, cari îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata.
Mat 6:17 Ci tu, cînd posteşti, unge-ţi capul, şi spală-ţi faţa,
Mat 6:18 ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

Isus vesteste pentru ucenicii sai o viata de persecutii, de moralitate dusa la extrem si lipsita de avantajul unei pozitii sociale bazate pe merite religioase. De ce si-ar dori cineva o astfel de viata ? Este momentul ca ucenicii sa fie motivati prin descrierea rasplatii mai bune pe care o vor primi in cer.

Mat 6:19 Nu vă strîngeţi comori pe pămînt, unde le mănîncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii;
Mat 6:20 ci strîngeţi-vă comori în cer, unde nu le mănîncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.

Chiar daca ascultatorii au sesizat avantajele rasplatii ceresti, cu siguranta se intrebau daca totusi nu exista o cale mai usoara decat sa-ti sacrifici viata pamanteasca. Isus enunta regula dupa care destinul nostru este legat de valorile noastre, asa cum destinul servitorului este legat de unicul sau stapan.

Mat 6:21 Pentrucă unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.
Mat 6:22 Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină;
Mat 6:23 dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întunerec. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întunerec, cît de mare trebuie să fie întunerecul acesta!
Mat 6:24 Nimeni nu poate sluji la doi stăpîni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celalt; sau va ţinea la unul, şi va nesocoti pe celalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.

Atitudinea corecta fata de lucrurile materiale este atat de importanta incat merita cateva exemple practice. Goana dupa avutii este exprimarea nevoii de securitate. Pentru aceasta nevoie trebuie sa ne bazam pe grija Tatalui.

Mat 6:25 Deaceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gîndindu-vă ce veţi mînca, sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decît hrana, şi trupul mai mult decît îmbrăcămintea?
Mat 6:26 Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu samănă, nici nu seceră, şi nici nu strîng nimic în grînare; şi totuş Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sînteţi voi cu mult mai de preţ decît ele?
Mat 6:27 Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorîndu-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?
Mat 6:28 Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe cîmp: ei nici nu torc, nici nu ţes;
Mat 6:29 totuş vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s'a îmbrăcat ca unul din ei.
Mat 6:30 Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe cîmp, care astăzi este, dar mîne va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
Mat 6:31 Nu vă îngrijoraţi dar, zicînd: „Ce vom mînca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?”

Goana dupa avutii este o caracteristica a celor care nu-l cunosc pe Dumnezeu ('Neamurile' - popoarele care nu au avut un contact cu Dumnezeu precum evreii). Pentru cei care au luat cunostinta in mod profund de existenta lui Dumnezeu, prioritatile sunt altele: Imparatia cerurilor si neprihanirea.

Mat 6:32 Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.
Mat 6:33 Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Mat 6:34 Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mîne; căci ziua de mîne se va îngrijora de ea însăş. Ajunge zilei necazul ei.

Acum continuam ideea din Matei 5:11, 12, cum anume trebuie sa ne exercitam functia de profeti care vestesc mesajul lui Isus. Trebuie in primul rand ca noi sa fim curati, altfel am fi ipocriti (fatarnici), atitudine care a fost deja condamnata mai sus in 6:2-18. Trebuie apoi ca ascultatorii nostri sa fie interesati ('saraci in duh' si 'flămînzi şi însetaţi după neprihănire').

Mat 7:1 Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
Mat 7:2 Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.
Mat 7:3 De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău?
Mat 7:4 Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, şi, cînd colo, tu ai o bîrnă într'al tău?...
Mat 7:5 Făţarnicule, scoate întîi bîrna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
Mat 7:6 Să nu daţi cînilor lucrurile sfinte, şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, şi să se întoarcă să vă rupă.

Continua argumentatia ca ne putem lasa in grija Domnului, care va raspunde la rugaciuni cu mult mai mult decat un parinte pamantesc, cu conditia de a cere 'lucruri bune'. Cu toate acestea, sa nu uitam ca rugaciunile nu ne pot scuti totdeauna de persecutia in numele lui Isus, de care am fost avertizati mai sus.

Mat 7:7 Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.
Mat 7:8 Căci ori şi cine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.
Mat 7:9 Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pîne, să-i dea o piatră?
Mat 7:10 Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe?
Mat 7:11 Deci, dacă voi, cari sînteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!

Isus dat deja exemple practice despre ce inseamna sa implinesti Legea si Proorocii. Acum trage concluzia ca implinirea Legii sta in tratarea celorlalti cu aceeasi bunavointa pe care ne-o dorim pentru noi insine. Atentie - aici nu avem o regula care sa ne asigure ca, daca ii tratam bine pe oameni vom fi si noi bine tratati de acestia ! Mai sus am fost deja avertizati ca soarta crestinilor este persecutia. 'Ce voiti sa va faca voua oamenii' nu ne asigura un tratament reciproc din partea lumii, ci reprezinta un standard de comportament pentru noi.

Mat 7:12 Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii.

Din cauza exigentelor descrise mai sus, primirea si practicarea neprihanirii nu reprezinta un hobby relaxant, ci o cale ingusta si o poarta stramta. Popularitatea va fi ultima caracteristica a caii lui Isus.

Mat 7:13 Intraţi pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sînt ceice intră pe ea.
Mat 7:14 Dar strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sînt ceice o află.

Isus a identificat adevarata Lege si adevaratii Prooroci. Noi trebuie sa fim in stare sa identificam falsii prooroci care urmaresc sa ne atraga in multimea celor care merg pe calea cea lata si pe poarta cea larga.

Mat 7:15 Păziţi-vă de prooroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinlăuntru sînt nişte lupi răpitori.
Mat 7:16 Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini?
Mat 7:17 Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.
Mat 7:18 Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.
Mat 7:19 Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc.
Mat 7:20 Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte.

Comportamentul falsilor profeti ii va da de gol, pentru ca ei practica fatarnicia, mentionand Numele Domnului in fata oamenilor dar nepracticand viata de intimitate cu Dumnezeu (vezi cap. 6:1-18). Fatarnicia poate induce oamenii in eroare o vreme, dar un asemenea comportament nu rezista analizei unui credincios care si-a invatat lectia Predicii de pe Munte.

Mat 7:21 Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci celce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
Mat 7:22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N'am proorocit noi în Numele Tău? N'am scos noi draci în Numele Tău? Şi n'am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
Mat 7:23 Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v'am cunoscut; depărtaţi-vă dela Mine, voi toţi cari lucraţi fărădelege.”

Dupa ce Isus si-a luat dreptul de a interpreta Legea cu o autoritate egala cu cea a Datatorului Legii (cap 5:21-47), acum ne spune ca si accesul in Imparatia Cerurilor va fi reglementata de el ! Realizarile noastre religioase spectaculoase nu par sa-l impresioneze pe Isus, care pune primul plan relatia personala ('´nu v-am cunoscut'). Multimea religioasa care se indreapta catre iad isi bifeaza in gand realizarile religioase personale. Minoritatea care ajunge in Imparatie canta numai despre intimitatea si unirea cu Isus, Cel care ii conduce pe poarta stramta si pe calea ingusta.

Pilda finala intareste indemnul de a asculta si implini ce ne invata adevaratul Prooroc.

Mat 7:24 De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stîncă.
Mat 7:25 A dat ploaia, au venit şivoaele, au suflat vînturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s'a prăbuşit, pentrucă avea temelia zidită pe stîncă.
Mat 7:26 Însă ori şi cine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip.
Mat 7:27 A dat ploaia, au venit şivoaiele, au suflat vînturile, şi au izbit în casa aceea: ea s'a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.”

Ascultatorii erau de acord ca Isus era cu totul diferit de invatatorii lor. Se considera suficient de important pentru ca ucenicii sai sa accepte persecutii din cauza Sa; considera ca are autoritatea de a decide asupra adevaratului inteles final al Vechiului Testament; urma sa decida asupra celor care vor intra in Imparatia Cerurilor. De aceasta data, oamenii nu mai aveau in fata un simplu predicator, ci pe insusi Mesia !

Mat 7:28 După ce a sfîrşit Isus cuvîntările acestea, noroadele au rămas uimite de învăţătura Lui;
Mat 7:29 căci El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor.

Conceptia arminianista despre rascumparare – OBIECTII

2010-01-10T11:06:00.000-08:00

Nota: articolul este o traducere si prelucrare dupa http://www.banneroftruth.org/pages/articles/article_detail.php?1654

Teologic, cea mai raspandita conceptie despre lucrarea de rascumparare a lui Cristos se numeste arminianista. Aceasta conceptie sustine ca:
• Cristos a murit pentru pacatele intregii lumi
• Cei alesi pentru mantuire sunt cei care iau decizia personala sa creada in Isus
• Cristos si-a facut partea lui, iar noi trebuie sa credem si sa ne pocaim
• Cristos a murit pentru toti, dar numai o parte vor fi mantuiti

In contrast, conceptia calvinista sustine ca:
• Isus a murit numai pentru cei alesi
• Dumnezeu a ales pentru mantuire un numar limitat de oameni
• Credinta si pocainta sunt efectele jertfei lui Cristos asupra celor alesi, nu conditii pe care trebuie sa le indeplinim pentru a beneficia de jertfa Sa
• Toti cei pentru care a murit Cristos vor fi mantuiti

Obiectiile calviniste contra conceptiei arminiene despre lucrarea de mantuire a lui Cristos sunt urmatoarele:

• Aceasta conceptie nu intelege dragostea lui Dumnezeu. Prezinta o iubire care nu salveaza de fapt, ci doar face salvarea posibila; prezinta o iubire care, daca este refuzata se transforma in ura si manie. Sa credem oare ca Dumnezeu a murit pentru toti oamenii, inclusiv cei din cea mai adanca jungla si alte locuri indepartate, pentru ca apoi in dragostea Sa Dumnezeu sa nu fie in stare sa dea misionari care sa predice acelora si sa le aduca beneficiile iubirii Sale ?

• Aceasta conceptie nu intelege intelepciunea lui Dumnezeu. De ce ar face Dumnezeu un plan pentru salvarea tuturor oamenilor, pe care sa nu-l duca la bun sfarsit ? Oare Cristos si-a dat viata pe cruce stiind ca nu va putea realiza integral scopul pentru care s-a sacrificat ? Arminienii ne cer sa credem ca Isus a platit pretul, a facut rascumpararea, dupa care a parasit scena fara o parte din cei pe care i-a rascumparat.

• Aceasta conceptie nu intelege puterea lui Dumnezeu. Arminienii spun asa: ca Dumnezeu a facut partea lui iar noi trebuie sa ne facem partea noastra; ca Dumnezeu a infaptuit mantuirea fiecarui om, dar doar pana la un punct, dupa care nu a mai facut nimic; ca Dumnezeu a facut foarte mult, dar este nevoie ca omul sa completeze mantuirea prin efortul sau. Calvinistii raspund ca o asemenea conceptie face ca mantuirea sa depinda de vointa umana, reducand din meritele puterii lui Dumnezeu.

• Aceasta conceptie nu intelege dreptatea lui Dumnezeu. Daca jertfa lui Cristos a platit pedeapsa ceruta de dreptatea lui Dumnezeu pentru toti oamenii, cum ar putea Dumnezeu sa pedepseasca a doua oara pe cineva care nu a crezut in Cristos ? Dubla pedeapsa este o nedreptate.

• Aceasta conceptie infirma dumnezeirea lui Cristos. Un Mantuitor invins nu poate fi Dumnezeu. Conceptia gresita pretinde ca Isus a incercat sa salveze pe toata lumea dar nu a reusit; neaga puterea si eficacitatea sangelui lui Cristos, de vreme ce nu toti cei pentru care a murit sunt salvati. Considerand Isaia 53:11 ’Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora’, inseamna ca Isus nu se bucura de tot rezultatul muncii sufletului sau.

• Aceasta conceptie submineaza unitatea Treimii. Tatal, Fiul si Duhul Sfant colaboreaza in mod unitar pentru mantuirea unui pacatos. Conceptia gresita pune in contradictie alegerea limitata a Tatalui (doar unele persoane) cu moartea lui Isus pentru toti oamenii. Astfel, ar rezulta ca Tatal si Isus au planuri diferite. Totusi, in Ioan 6:38-39 Isus spune: ’căci M'am pogorît din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M'a trimes. Şi voia Celuice M'a trimes, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi’. Isus sustine deci ca intreaga sa lucrare de mantuire a fost planificata astfel incat sa indeplineasca exact scopul Tatalui.

Dragostea rascumparatoare a Tatalui pentru oameni este consecinta si nu cauza vointei Sale de a salva pacatosii. Iar Mantuitorul insusi are grija sa prezinte in aceasta lumina dragostea Tatalui. Isus nu spune ca Tatal este sfant si sever pe cand El (Isus) este milos si iubitor, ci ne asigura ca Fiul a venit cu misiunea de a proclama mesajul de iubire al Tatalui si de a pune in practica dragostea Tatalui. Procesul de rascumparare nu inseamna ca pacatosii fug din fata unui Tata sever care vrea sa ne condamna, refugiindu-se la Fiul care ar fi mai milos decat Tatal. Mai degraba, rascumpararea inseamna ca noi ne refugiem la Tatal si ne odihnim in El, in Numele lui Isus.

Apoi, conceptia gresita arminiana submineaza persoana lui Cristos. Calvinistii insista ca lucrarea de Mare Preot a lui Cristos trebuie considerata ca una unitara, in care rugaciunea de Mare Preot si jertfa de pe cruce se refera la aceleasi persoane. Ce paradox este sa crezi ca Isus a murit pentru toti oamenii dar s-a rugat ca jertfa lui sa aiba efect numai asupra unora – Ioan 17:2, 4, 6, 9, 12, 20, 24.

Conceptia gresita despre rascumparare neaga puterea salvatoare a Duhului Sfant, deoarece pretinde ca sangele lui Cristos s-a varsat pentru mai multe persoane decat salveaza Duhul.
In concluzie, orice prezentare a rascumpararii noastre care indica o neconcordanta intre lucrarea mantuitoare a Tatalui, Duhului si Fiului duce la subminarea unitatii din cadrul Treimii. Fiul nu avea cum sa moara pentru cei pe care Tatal nu a hotarat din vesnicii sa-i salveze si in care Duhul nu-si face lucrarea. Dumnezeu nu se poate contrazice.

• Aceasta conceptie contrazice toate celelalte puncte principale ale calvinismului. Astfel, respinge doctrina depravarii totale a omului, pretinzand ca omul are capacitatea in sine insusi sa primeasca harul si sa-l accepte pe Cristos. Respinge ideea ca Dumnezeu alege in mod neconditionat, sustinand ca El alege pe baza credintei fiecaruia. Respinge caracterul irezistibil al harului, pretinzand ca vointa omului e mai tare decat vointa lui Dumnezeu. Respinge siguranta perseverentei sfintilor, pretinzand ca cei credinciosi pot cadea din mantuire.

• Aceasta conceptie micsoreaza slava lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu face totul in procesul de mantuire, El primeste toata slava. Dar, daca Dumnezeu face doar o parte, inseamna ca si persoana care face restul merita o parte din slava. In evanghelizarile publice, nu se pune accentul pe slava lui Dumnezeu si nici Cristos nu este inaltat pentru ca a realizat o mantuire perfecta si completa. Oamenilor li se spune sa-si exercite vointa proprie fara de care mantuirea nu e posibila. Dar oamenilor nu li se spune ca vointa este captiva a naturii umane decazute. Noi nu putem alege in mod liber pe Dumnezeu si mantuirea. Dumnezeu face ceea ce noi nu putem, dupa cum scrie in 1 Cor 1:18-31, pentru ca ’ nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu’.

• Aceasta conceptie submineaza recunostinta si siguranta credinciosilor. De ce sa-i multumesc Domnului pentru mantuirea care a depins de vointa mea ? Daca Domnul a facut pentru mine tot atata cat a facut pentru tradatorul Iuda si pentru locuitorii Sodomei, de ce sa-i multumesc Lui si nu mie ? Si daca unii din cei pentru care a murit Cristos ajung in iad, cum pot fi sigur ca jertfa sa este suficienta ca sa-mi asigure iertarea vesnica ?

• Aceasta conceptie perverteste evanghelizarea. Auzim mesaje repetate ca ’Isus a murit pentru tine. Ce vei face tu pentru El ?’ Dar nu vom gasi in Biblie mesajul personal catre cineva ca ’Isus a murit pentru el’. Mai degraba, este explicata lucrarea lui Isus, urmata de chemarea adresata tuturor ’Pocaiti-va si credeti in Evanghelie’. Mesajul evanghelistic nu trebuie sa fie ’Credeti ca Isus a murit pentru voi’ sau ’Credeti ca ati fost alesi de Dumnezeu pentru mantuire’, ci ’Credeti in Domnul Isus Cristos si veti fi mantuiti’.

• Aceasta conceptie neaga puterea mantuitoare a jertfei lui Cristos. Cand Tatal iarta pacatosii prin har, El nu face aceasta in detrimentul sfinteniei si dreptatii Sale. Aceasta iertare este posibila pentru ca Isus a primit pedeapsa in locul celor alesi. Nu jertfa lui Cristos ne asigura dragostea lui Dumnezeu, ci insasi aceasta jertfa este expresia acestei iubiri. Exprimand aceasta iubire, Isus a platit pretul complet pentru rascumparare, nu a platit doar un avans, urmand ca noi sa facem restul. Dupa cum spune Evrei 10:14-18 ’Căci printr'o singură jertfă El a făcut desăvîrşiţi pentru totdeauna pe cei ce sînt sfinţiţi. Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul sfînt. Căci, după ce a zis: „Iată legămîntul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor”, adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.” Dar acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat.’

De fapt, arminianismul este un universalism incomplet si inconsecvent. Universalismul afirma ca, deoarece Cristos a murit pentru toti oamenii, nimeni nu va ajunge in iad.

Iata cum expune cunoscutul teolog John Owen greseala arminianismului:

Tatal si-a varsat mania asupra lui Cristos, care a suferit pedeapsa pentru pacat dupa cum urmeaza:
1. Pentru toate pacatele tuturor oamenilor
sau
2. Pentru toate pacatele unora dintre oameni (pozitia calvinista)
sau
3. Pentru unele pacate (dar nu toate) ale tuturor oamenilor
In cazul 3, inseamna ca nimeni nu are pacatele ispasite in totalitate, deci nimeni nu va fi mantuit.
In cazul 2, inseamna ca Isus a suferit pentru toate pacatele in locul tuturor celor alesi din intreaga lume.
In cazul 1, de ce atunci nu sunt toti oamenii eliberati de pacatele lor ? Veti spune ca din cauza necredintei lor. Dar calvinistii intreaba: necredinta nu este si ea un pacat ? daca nu este un pacat, atunci de ce sa fie pedepsiti pentru necredinta ? daca este un pacat, atunci nu a murit Cristos pentru ca toate pacatele lor sa fie iertate ? daca acest pacat al necredintei nu le este iertat, nu inseamna ca Isus nu a murit pentru toate pacatele lor ?

Cazul Tony Anthony - campion mondial de arte martiale, criminal, evanghelist

2009-12-23T12:44:00.000-08:00

Introducere
Amploarea pe care o ia fenomenul evanghelistic Tony Anthony (numit in continuare Tony A.) la nivel international, caracterul extrem de spectaculos al marturiei sale personale si priza deosebita pe care o are in randul tinerilor evanghelici romani impun o scurta, dar atenta privire asupra dovezilor care stau la baza lucrarii sale crestine.

Informatii despre Tony A. si lucrarea sa de evanghelizare:• Organizatia misionara infiintata de el:
www.avantiministries.com/

• Marturia sa verbala (tradusa in limba romana) la biserica Peniel - Bucuresti (4 parti):
http://www.youtube.com/watch?v=vy-SQOWt8Bs
http://www.youtube.com/watch?v=MQv802Eavzs&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=HzPXIWKmD5w&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=XzOLEbov5H8&feature=related

• Cartea autobiografica ’Strigatul tigrului’ tradusa in limba romana – principalul instrument de construire a imaginii lui Tony A:
http://www.kerigma.ro/carti.php?detalii=20948
(Mentiune: Cartea este scrisa de Angela Little si nu direct de catre Tony A.)

• Turneul recent in Romania in luna noiembrie 2009:
http://stiricrestine.ro/2009/11/02/tony-anthony-la-cantup-targoviste-18-noiembrie-2009/
http://hunedoaraevanghelica.wordpress.com/2009/10/26/tony-anthony-la-hunedoara-20-noiembrie-2009/
http://prologos.ro/sport/tony-anthony-la-braila/

De asemenea, imaginea lui Tony A. este promovata de mai multe posturi de radio crestine romanesti.

Aspecte controversate din marturia lui Tony A:• 8 ani petrecuti in copilarie in Guangdong – China
• O copilarie plina de privatiuni si de antrenamente chinuitoare sub supravegherea bunicului sau
• Bunicul sau ar fi un mare maestru chinez de Kung Fu
• Performante uluitoare, aproape supranaturale in materie de arte martiale
• O cariera de instructor pentru International Kung Fu Federation din Elvetia
• Triplu campion mondial la Kung Fu in 1987, 1988, 1989
• Oameni ucisi de Tony A. in ringul de lupta la competitiile de Kung Fu
• O cariera de bodyguard pentru persoane deosebit de bogate si influente
• Activitate de recuperator de bani pentru camatari
• Responsabil pentru mai multe crime sangeroase in Orientul Mijlociu cu arme albe si cu arme de foc

Care este problema ?

Eficacitatea marturiei evanghelistice a lui Tony A se sprijina pe doua tipuri de argumente din aspectele enumerate mai sus si anume:
1. Caracterul senzational al performantei sale sportive ca practicant de arte martiale, bazat pe antrenamente inumane si ajungerea la apogeu prin obtinerea de 3 titluri de campion mondial de Kung Fu – acest aspect ‚exotic’ asigura captarea atentiei publicului
2. Caracterul infiorator al crimelor comise de Tony A. inainte de convertirea sa – acest aspect are darul de a convinge audienta de realitatea si profunzimea convertirii si pocaintei sale

Totusi, Tony A. nu a putut oferi niciodata dovezi obiective privind realitatea trecutului sau asa cum il povesteste in marturiile verbale aduse in fata Bisericii de pretutindeni.

Astfel, cu referire la performantele sale sportive nu exista:
- Filmari, poze sau articole de ziar din perioada sa sportiva – nu exista nici o imagine cu Tony A. practicand artele martiale
- Precizari din partea lui Tony A privind federatia, versiunea, categoria de greutate si alte detalii concrete legate de pretinsele titluri de campion mondial
- Diplome sau certificate privind performantele sale sportive
- Confirmari oficiale din partea unor personalitati recunoscute in domeniul sportiv al artelor martiale

In ce priveste pretinsele crime marturisite de acest evanghelist indragit de tinerii evanghelici romani:
- Tony A. subliniaza in marturiile sale caracterul excesiv, brutal si sangeros al crimelor comise de el
- Niciodata Tony A. nu da detalii specifice care ar permite identificarea clara a unei asemenea fapte
- Singura pedeapsa cu inchisoarea a fost de 3 ani in Nicosia, Cipru – pentru atac si jaf (conform spuselor lui Tony A)

Sigur ca Tony A. se poate prevala de faptul ca, daca ar oferi detalii concrete care sa duca la identificarea sa ca autor al unor crime multiple, el s-ar autoincrimina in fata legii si a justitiei. Tocmai de aceea este greu de inteles de ce evanghelistul este dispus sa repete mereu in marturiile sale ca are un trecut de criminal in diverse tari, cu riscul ca autoritatile politienesti sa se sesizeze si sa ancheteze cazul sau – in acest sens mentionam ca autobiografia sa ’Imblanzirea tigrului’ este tradusa in 14 tari !

Pe de alta parte, ne asteptam ca un crestin cu o convertire atat de dramatica si o traire crestina atat de autentica sa se simta dator sa se predea autoritatilor, sa-si recunoasca crimele si sa suporte dreapta pedeapsa pentru faptele sale. Acest curs posibil al vietii lui Tony A. ar fi mai credibil si mai consecvent cu trecutul sau si cu pretinsa convertire la Cristos, decat efectuarea unor turnee internationale de evanghelizare.

Consideram scandalos ca tinerii sa fie expusi unui model crestin ca cel reprezentat de Tony A., ale carui remuscari privind crimele asumate nu duc si la acceptarea consecintelor legale, lumesti si trecatoare dictate de justitia si de legea omeneasca. In plus, consideram necesar sa existe avizul competent al unor psihologi crestini care sa certifice faptul ca Tony A. poseda echilibrul mental si normalitatea spirituala de a se adresa maselor de tineri evanghelici, care din cauza varstei pot prezenta un discernamant in curs de formare. Simpla rasfoire a cartii autobiografice a lui Tony A. va revela pasaje uluitoare care frizeaza absurdul, imposibilul si lezeaza bunul simt.

Si totusi despre dovezi

Atunci cand este provocat sa ofere dovezi privind punctele principale discutate mai sus, Tony A. obisnuieste sa ofere un DVD care poate fi vizionat la adresa de mai jos (in limba engleza):
http://www.eo.nl/media/spelert.jsp;jsessionid=0AFA513D632759B6FCF36A5B53085E20.mmbase03?aflid=7357399

Din pacate, acest DVD contine foarte multa editare, imagini impresionante cu practicanti de arte martiale (niciunul din ei nefiind Tony A), o muzica rascolitoare, imagini din China, Londra si Grecia, marturia misionarului care l-a convertit pe Tony A. in inchisoarea din Nicosia, Cipru, marturia sotiei care recunoaste ca nu cunoaste nimic despre viata anterioara a lui Tony A., recomandari privind caracterul lui Tony A. dupa convertirea la Cristos. In concluzie, acest film nu ofera nici un fel de dovada obiectiva privind realitatea trecutului spectaculos care constituie atractia principala a evanghelizarilor sale.

Cazul lui Tony A. este dezbatut pe un site englez specializat in arte martiale:
http://www.bullshido.net/forums/showthread.php?t=60260

La adresa indicata se gasesc eforturile facute de un grup de englezi, crestini si necrestini, practicanti de arte martiale sau nu, care din septembrie 2007 analizeaza cazul Tony A. si-i solicita acestuia dovezi si explicatii care sa confirme aspectele uluitoare din marturia sa. Pe site-ul respectiv pot fi contactate persoanele din acel grup. Eforturile lor au inclus contactarea lui Tony A., a personalului de la organizatia Avanti Ministries, a editorului cartii lui Tony si a scriitoarei acelei carti. Atat editorul cartii cat si scriitoarea respectiva recunosc cu nonsalanta ca nu au facut verificari privind autenticitatea povestii uluitoare a lui Tony. Tony insusi a refuzat sistematic sa explice, sa dovedeasca sau sa confirme detalii din trecutul sau.

Pagina de Wikipedia care il prezinta pe Tony A. a fost stearsa din cauza lipsei de dovezi obiective si a lipsei surselor serioase de confirmare:
http://deletionpedia.dbatley.com/w/index.php?title=Tony_Anthony_(evangelist)_(deleted_23_Apr_2008_at_23:28)#_note-0

Concluzie
Crestinii sunt persoane care au acceptat existenta supranaturalului, exemplificat in mod suprem prin viata neprihanita si invierea glorioasa a Domnului Isus. Totusi, deschiderea catre supranatural poate fi deturnata in unele cazuri spre credulitate si acceptarea unor povesti lumesti menite sa creeze avantaje unor pseudo-evanghelisti. Ceea ce incepe ca o virtute (acceptarea lumii spirituale, a supra – rationalului si a supra - naturalului) poate devia in lipsa de discernamant, fara utilizarea filtrelor biblice si rationale.

Fara a aduce dovezi si evitand controversele legate de pretentiile sale, Tony A. se bazeaza pe evocarea unui trecut exotic, spectaculos si periculos pentru construirea unei imagini proeminente in peisajul evanghelic contemporan. Lucrarea de evanghelizare pe care a lansat-o pe aceasta baza ii asigura deja lui Tony simpatia si increderea unei mase de evanghelici care depun marturie favorabila privind caracterul actual al lui Tony. La randul lor, aceste recomandari constituie un sprijin pentru eliminarea oricaror dubii privind aspectele controversate, scandaloase si posibil frauduloase din trecutul lui Tony. Dupa cum se observa, asistam la un exemplu stralucit de logica circulara pus magistral in practica.

In loc de semnatura

Acest material nu este valoros prin autorul sau, ci prin masura de scepticism argumentat si indemnul la discernamant spiritual pe care reuseste sa le transmita (daca intr-adevar reuseste asa ceva).

Calvinismul devine religia elitelor in China ?

2009-06-02T08:44:00.000-07:00

Articolul original se afla la adresa: http://www.guardian.co.uk/commentisfree/andrewbrown/2009/may/27/china-calvin-christianity

Urmeaza un rezumat-parafraza al articolului si cateva comentarii personale:

John Calvin este francezul care a fondat Calvinismul in Geneva. In 1514 a fost invitat de notabilitati pentru a reforma orasul, un fel de 'consultanta de management'. In urmatorii 20 de ani, prin predicare si slujire ca pastor, a transformat micul oras de 10,000 de persoane intr-un model de biserica si o credinta care a schimbat lumea. Alianta mondiala a bisericilor reformate (calviniste) este a treia mare grupare crestina in lume, cu 75 miliane de membri.

Comentariu: Articolul apare intr-un ziar secular deci nu prezinta o perspectiva confesionala sau teologica. Activitatea lui Calvin in Geneva a fost impresionanta, dar este controversata si cu siguranta nu a respectat principiul separarii bisericii de puterea politica.

Desi Calvinismul pierde teren in Europa si America de Nord, doctrina cunoaste un succes extraordinar in China. Reverendul May Tan din Singapore descrie raspandirea religiei calviniste in randul elitelor. O crestere similara avut Calvinismul in Coreea de Sud, promovat de celel mai mari biserici prezbiteriene din lume. O comparatie se poate face si cu raspandirea penticostalismului in Africa si America Latina, dar in randurile celor saraci. In China, cei atrasi de Calvinism sunt elitele universitare. Wang Xiaochao, profesor de filozofie la o universitate din Beijing a tradus lucrarile lui Augustin direct din latina. Treptat toate marile opere din primele secole ale traditiei crestine sunt traduse cu acuratete dupa originale.

Comentariu: Se pare ca argumentatia si constructia intelectuala complexa din calvinism atrag ganditorii academici. Indiferent de adevarul sau falsitatea sa, calvinismul intra in China pe filiera filozofiei si a traducerii clasicilor crestini. Nu vad aici o concurenta cu penticostalismul si nici vreun merit deosebit pentru calvinism din cauza adoptarii de catre elitele intelectuale. Testul crestinismului sta in transformarea personala independent de coeficientul de inteligenta.

Toate acestea au loc in afara controlului statului asupra bisericilor din China. Canalul pentru intrarea doctrinelor calviniste este constituit din departamentele universitare de filozofie sau de filologie sau de literatura si civilizatie vestica. Bisericilor oficiale nu le convine faptul ca nu pot controla universitatile, in timp ce seminariile bisericesti nu se ridica la nivelul intelectual al universitatilor respective.

Comentariu: E foarte bine ca universitarii isi dezvolta credinta crestina independent de bisericile aservite regimului comunist. Concentrarea pe aspectul intelectual al crestinismului permite practicarea unei forme de religie biblica fara constrangeri ierahice bisericesti si de asemenea fara cenzura comunista. Asta presupunand ca universitarii vad in doctrina respectiva mai mult decat un prilej de dezbateri.

Desi istoria crestina a Chinei include misionari prezbiterieni si alti calvinisti, acest fapt nu explica preferinta actuala pentru calvinism a bisericilor dizidente ('home churches') si a intelectualilor. Reverendul May Tan sugereaza ca motivul sta in caracteristica protestanta a independentei. Spre deosebire de bisericile catolice, cele protestante isi aleg singure pastorii. Dupa un secol jumatate de amestec al puterilor occidentale, insistenta papei de a numi episcopii este inacceptabila atat pentru guvern cat si pentru credinciosi. Spre deosebire de bisericile oficiale, bisericile dizidente au putini varstnici (majoritatea profesori) si foarte multi tineri, de aceea reprezinta viitorul crestinismului in China.

Comentariu: Inainte de a pune ascensiunea calvinismului chinez pe seama unei simple conjuncturi politice, sa meditam daca nu cumva independenta grupului local de credinciosi este un merit al unei religii adevarate. Apoi, tineretea si nivelul academic din randul calvinistilor chinezi sunt argumente puternice pentru rationalitatea credintei crestine.

Istoria calvinismului nu este una de aservire fata de vreun guvern, ci din contra, marile legende ale culturilor calviniste sunt caracterizate de razboaie impotriva unor imperii opresoare: olandezii contra spaniolilor, scotienii contra englezilor, americanii contra britanicilor. Cand bisericile chineze dizidente au aparut dupa Revolutia Culturala, ele au cautat o teologie crestina favorabila rezistentei in fata unui guvern totalitar si au gasit aceasta teologie la Calvin.

Comentariu: Macar in cazul calvinismului vedem o manifestare crestina a spiritului de lupta impotriva opresiunii, persecutiei, totalitarismului, departe de o viziune fatalista si pasiva incriminata de ateii militanti.

Ironia este ca, desi comunistii au stigmatizat crestinismul, ei au combatut cu putere si traditiile religioase chineze. Astfel, tinerilor li se pare la moda sa fii crestin, inclusiv din cauza ca regimul comunist a desfiintat teoriile si practicile traditionale religioase locale. Cele mai conservatoare statistici estimeaza la 500,000 noul val de crestini calvinisti si o noua biserica infiintata in fiecare luna. Crestinismul de tip calvinist cultiva o cultura a eforturilor intense: Calvin predica zilnic si chiar de doua ori duminca, iar secretarii sai au notat 108 volume de predici (majoritatea pierdute in timp). Astazi in China aceasta credinta crestina este perceputa ca progresista, rationala, consistenta din punct de vedere intelectual si favorabila unui spirit intreprinzator de afaceri.

Comentariu: Ca sa trag spuza pe turta mea de credincios, voi spune ca eforturile ateilor comunisti au fost deturnate de providenta intr-o favorizare a crestinismului. Ca sa fiu obiectiv, voi remarca aspectele practice, sociale si intelectuale confimate chiar de chinezi.

Ar fi uimitor ca tocmai China sa devina o mare putere in lumea crestinismului, dupa cum a devenit o mare putere economica. Dar lucruri la fel de ciudata s-au intamplat in trecut. Pe vremea cand Augustin si-a scris cartile, cine ar fi crezut ca barbara Europa va deveni centrul civilizatiei crestine iar caminul sau din Africa de Nord va deveni musulman in intregime ?

Comentariu: Fara comentarii :)

Ioan 19:11 - un comentariu

2008-11-17T08:35:00.000-08:00

Citeam Evanghelia dupa Ioan despre judecata lui Isus si am ajuns la momentul intalnirii dintre Isus si Pilat din Pont:
19:11 "N'ai avea nicio putere asupra Mea, i -a răspuns Isus, dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mînile tale, are un mai mare păcat."

Interpretarea obisnuita din majoritatea comentariilor este ca Iudeii/ preotii/ Fariseii care l-au adus pe Isus la Pilat pentru condamnare la moarte sunt mai vinovati decat Pilat insusi. Argumentele pentru aceasta intepretare sunt:

"un mai mare pacat" inseamna o comparatie intre pacatul Iudeilor si pacatul lui Pilat
Iudeii aveau in Lege si Profeti cunostintele necesare pentru a-l identifica pe Mesia dar ei l-au respins.

Desi aceasta este cea mai facila interpretare, nu ia in considerare prepozitia de cauzalitate 'De aceea'. Formatul textului arata clar ca prima propozitie este argumentul pentru concluzia din a doua propozitie. Sa vedem daca putem demonstra (teo)logic aceasta concluzie (Iudeii sunt mai vinovati decat Pilat) din argumentul primei propozitii ('n-ai avea… putere… dacă nu> ţi-ar fi fost dată de sus').

V. 19:10 "Pilat I -a zis: ,,Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc, şi am putere să-Ţi dau drumul!" Ca raspuns, Isus proclama adevarul ca Dumnezeu "răstoarnă şi pune pe împăraţi" (Daniel 2:20, precum si alte referinte din Vechiul si Noul Testament)·
Avem doua informatii: ca Pilat avea drept de viata si de moarte asupra provinciei pe care o guverna si ca primise aceasta putere de la Dumnezeu· Cum anume ne poate conduce una sau amandoua din cele doua informatii la concluzia ca Iudeii erau mai vinovati decat Pilat ?·
Considerand ca Pilat avea drept de viata si de moarte, pe cand Iudeii nu, rezulta ca Pilat era mai vinovat decat Iudeii, pentru ca una e sa doresti uciderea cuiva si alta este sa duci crima la indeplinire. Cel care executa crima are autoritatea finala de a decide asupra condamnatului. De aceea mi se pare ca acest rationament duce la o concluzie contrara celei dorite.
Considerand ca Dumnezeu era cel care il pusese pe Pilat in aceasta pozitie de autoritate, nu imi vine in minte nici un rationament care sa concluzioneze ca Iudeii erau mai vinovati ca el… Poate altcineva are alte idei mai productive.

Si atunci sa incercam o alta interpretare. Sa pornim de la argumentul primei propozitii. "N'ai avea nicio putere asupra Mea, i -a răspuns Isus, dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus."

Accentul nu este ca Pilat avea autoritate – asta o stia si el. Isus aduce ca noutate ca Dumnezeu insusi era cel care ii dadea aceasta> pozitie de autoritate.
Este momentul sa vedem cu ce scop imparte Dumnezeu pozitii de autoritate (politica, judecatoreasca, administrativa) – Romani 13: "1Oricine să fie supus stăpînirilor celor mai înalte; căci nu este stăpînire care să nu vină dela Dumnezeu. Şi stăpînirile cari sînt, au fost rînduite de Dumnezeu. 2Deaceea, cine se împotriveşte stăpînirii, se împotriveşte rînduielii puse de Dumnezeu; şi ceice se împotrivesc, îşi vor lua osînda. 3Dregătorii nu sînt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpînire? Fă binele, şi vei avea laudă dela ea. 4El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui> Dumnezeu, ca să -L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău. 5Deaceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul> cugetului. 6Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sînt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcînd necurmat tocmai slujba aceasta. 7Daţi tuturor ce sînteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi -i birul; cui datoraţi vama, daţi -i vama; cui datoraţi frica, daţi -i frica; cui datoraţi cinstea, daţi -i cinstea."
Imaginea autoritatilor imputernicite de Dumnezeu este a unora care ar trebui sa protejeze oamenii buni, sa-i pedepseasca pe cei rai, sa mentina ordinea si linistea, sa protejeze o viata sociala morala si civilizata. Acesta este SCOPUL pentru care Dumnezeu da AUTORITATE publica (exousia – acelasi termen folosit de Isus in Matei 28:18 "Toată puterea Mi -a fost dată în cer şi pe pămînt").
Problema apare cand guvernantii oficiali de toate rangurile deturneaza autoritatea primita de la scopul intentionat de Dumnezeu. In cazul condamnarii lui Isus avem exact aceasta problema. Iudeii l-au santajat pe Pilat pentru a obtine uciderea lui Isus. Ei nu erau interesati de judecata lui Pilat, de altfel Pilat si-a exprimat pozitia privind nevinovatia lui Isus de multe ori. Tot ce doreau Iudeii erau sa se foloseasca de autoritatea lui Pilat pentru a-l ucide pe Isus. Si astfel, Iudeii se faceau vinovati de deturnarea puterii politice si judecatoresti de la scopul intentionat de Dumnezeu.·
Sigur ca Pilat ramane vinovat pentru ce a facut, dar pacatul lui Pilat rezulta din contextul larg si nu specific din Ioan 19:11. Ceea ce spune specific textul nostru este ca: Iudeii erau mai vinovati apeland la Pilat pentru uciderea sa decat daca o faceau direct ei insisi ! Pentru ca, pe langa crima, mai practicau si coruptia autoritatii guvernantilor. Este surprinzator ca in ajunul suferintelor sale, Isus considera important sa sublinieze acest aspect…
Totusi, de ce au apelat Iudeii la Pilat ? Pe langa argumentul lipsei de autoritate (drepturile lor erau limitate sub guvernare romana), Iudeii doreau sa-si pastreze mainile curate, mai ales in preajma marii sarbatori a Pastelui. Ioan 18:28 "Ei n'au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mînca Paştele." Si 19: 31 "Atunci Pilat le -a zis: ,,Luaţi -L voi, şi judecaţi -L după legea voastră.`` ,,Nouă nu ne este> îngăduit de Lege să omorîm pe nimeni``, I-au zis Iudeii". Cu o ironie amara, Isus declara ca tocmai eforturile lor ipocrite de a evita statutul de criminali ii face pe Iudei sa cada intr-un pacat si mai mare, deoarece au apelat la coruperea puterii oficiale de la scopul ei lasat de Dumnezeu !

Brosura de avertizare - Mormonii si Martorii lui Iehova

2008-08-04T12:48:00.000-07:00

Nota: numerele intalnite in text sunt referinte citate la sfarsitul articolului.

Există două secte care merg din uşă-n uşă: Mormonii şi Martorii lui Iehova. Acestea pretind că sunt religii creştine, dar nu sunt.

Mormonii raspandesc urmatoarele invataturi false:
- Dumnezeu a fost un om pe o altă planetă şi membrii mormoni pot deveni dumnezei pe planetele lor.1
- Sunt foarte multi dumnezei.2
- Sfânta Treime ar insemna trei dumnezei separaţi.3
- Intrarea în Raiul ceresc se face prin acordul lui Dumnezeu şi al profetului mormon american Joseph Smith.4
- Dumnezeu are un corp din carne şi oase.5
- Dumnezeu este căsătorit şi dă naştere la bebeluşi spirituali prin relaţii fizice cu soţia lui-zeiţă.6
- Isus Hristos, Satan şi noi toţi suntem fraţi şi surori spirituale creaţi într-o viaţă spirituală pre-existentă.7
- Dumnezeu a avut o relaţie cu Fecioara Maria spre a face trupul lui Isus Hristos.8
- Trebuie să-ţi verşi propriul sânge pentru iertarea unor păcate.9
- Faptele bune sunt necesare pentru iertarea păcatelor.10

Fii atent. Mormonii nu vor mentiona de la inceput aceste doctrine asa-zis ‘superioare’. Deci, nu vei şti ceea ce predică în mod real decât la mult timp după ce li te-ai alăturat. Te-am avertizat.

Martorii lui Iehova raspandesc urmatoarele invataturi false:
- Organizaţia lor ‘Turnul de Veghere’ este profetul lui Dumnezeu.11
- Isus Hristos s-a întors pe pamant in mod invizibil în 1914.12
- Transfuziile de sânge constituie un păcat.13
- Duhul Sfânt nu este o persoana, ci forţa activă impersonală a lui Dumnezeu.14
- Numai membrii organizatiei lor vor fi salvaţi.15
- Isus Hristos a fost un înger care a devenit om.16
- Isus Hristos nu a inviat în mod fizic din morţi.17
- Nu există Sfânta Treime.18
- Faptele bune sunt necesare pentru iertarea păcatelor.19

Fii atent. Martorii lui Iehova vor dori să înceapă un ‘studiu biblic’ acasă la tine. Ce vor de fapt este ca tu să te alături religiei lor.

Aceste grupări sunt secte ne-creştine pentru că ele contrazic invatatura Bibliei referitoare la Isus Hristos şi la mântuire.
În primul rand mormonii spun că Isus Hristos este fratele Diavolului.7 Martorii lui Iehova învaţă că El e un înger care a devenit om.16 Aceste învăţături nu sunt biblice.
În al doile rand ambele secte susţin în mod gresit că pentru a fi mântuit trebuie să cooperezi cu Dumnezeu prin a face fapte bune Biblia spune că mântuirea este un dar gratuit de la Domnul.21 Biblia condamnă adăugarea faptelor noastre la sacrificiul final al lui Isus Hristos pe cruce.22 Galateni 2:21 spune că dacă iertarea pacatelor vine prin fapte ("căci dacă dreptatea a venit prin Lege"), atunci Isus a venit în zadar. Mântuirea ne este dată de Harul Domnului doar prin credinţă, nu prin faptele noastre21 care sunt necurate.29 În esenţă, ambele secte predică un mesaj fals despre mântuire.

Biblia învaţă că: este un singur Dumnezeu;23 Dumnezeu e Duh;24 sacrificiul lui Isus Hristos ne curăţă de toate păcatele;25 Isus Hristos e unicul drum către Dumnezeu;26 toţi cei ce-L primesc ca Mântuitor sunt salvaţi;27 iar Isus Hristos este Dumnezeu întrupat, în carne şi oase,20 care a inviat din morţi în acelaşi trup în care a murit.28 Acestea sunt lucruri în care Biserica Crestină a crezut dintotdeauna.
Cele două secte modifica aceste invataturi importante şi prin aceasta conduc oamenii in iad. De ce? Pentru că:Hristosul prezentat de Mormoni (ca fiind fratele lui Satan) si de Martorii lui Iehova (ca fiind un înger devenit om) nu este Hristosul Bibliei. Credinţa te ajută doar atunci când te increzi in adevaratul Hristos.

Mormonii şi Martorii lui Iehova sunt oameni normali si nu trebuie priviti cu ura; dar ei sunt rătăciţi in credinta lor.30 Ei nu ştiu că adevărata Evanghelie este acea a morţii, îngropării şi Învierii lui Isus pentru păcatele noastre şi că noi primim iertarea Lui numai prin credinţă (credinţa în Hristosul adevărat). Satan i-a orbit.30i Isus a spus că dacă un orb calauzeste un alt orb, amândoi vor cădea în groapă.31 De aceea aceasta brosura creştina avertizeaza asupra acestor secte, ca tu să nu fii înşelat.

Dacă vrei să fii asigurat de iertarea păcatelor tale şi să ai pace cu Dumnezeu, atunci trebuie să recunosti că ai păcătuit împotriva Domnului32 si că prin aceasta eşti despartit de El.33 Apoi primeşte-L pe Isus Hristos în viaţa ta; cere-I Lui iertarea păcatelor tale şi sa te mantuiasca. El o va face.27 El este Mântuitor şi Domn şi este foarte aproape de inima ta. Apoi citeşte-ţi Biblia şi du-te la o biserica crestina biblica.

Acum măcar ştii două secte de care sa te feresti. Eternitatea este prea importanta ca să o pierzi fiind dus in ratacire de aceste secte.

REFERINTE LA CARTILE MORMONE
1)Doctrina Mormonă de Bruce McConkie, p. 321. 2)Ibid., p. 163. 3)Ibid., p. 319. 4)Brigham Young, Jurnal al Discursurilor, Vol. 7, P.289. 5)Doctrine şi Legăminte 130:22. 6)McConkie, p. 516. 7)Ibid., pp. 192;589. 8)Ibid., pp.741-742; The Seer, p. 158. 9)Doctrine ale Salvării de Joseph Smith, Vol. I p. 135. 10)Articole ale Credinţei, p. 79.
REFERINTE LA CARTILE MARTORILOR LUI IEHOVA
11)Turnul de veghere,1 aprilie , 1972, pp.197, 200. 12)Poţi trăi etern în Paradisul de pe Pământ, 1982, p. 147. 13)Reasoning from the Scriptures, pp 70-76. 14)Duhul Sfânt, 1976, p. 11. 15)Ibid., Feb. 15, 1979, p. 30. 16)Ajutor la înţelegerea Bibliei, p. 1152; Ceruri Noi şi pământ Nou, p. 30. 17)Poţi trăi veşnic...pp. 143, 144, 172. 18)Lasă-L pe Dumnezeu să fie Adevărat, p. 101. 19)Studii asupra scripturilor, Vol. I pp. 150,152.
REFERINTE LA BIBLIE (CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU)
20)Ioan 1:1,14, 8:58, 10:30; Col. 2:9. 21)Rom. 6:23;3:28;4:5. Ef. 2:8-9. 22)Gal. 3:1-2;5:1-4. 23)Isaia 43:10; 44:6, 8. 24)Ioan 4:24. 25)1 Ioan 1:7,2:2. 26)Ioan 14:6. 27)Ioan 1:12; Rom. 10:9-10. 28)Luca 24:39; Ioan 2:19-21. 29)Isaia 64:6 30)2 Cor. 4:3-4. 31)Luca 6:39. 32)Rom. 3:23, 5:12. 33)Isaia 59:2.

Acest manifest se poate copia şi distribui. www.carm.org

Psalmul 2 - o profetie a domniei lui Isus in timpul Mileniului

2008-07-24T09:04:00.000-07:00

''Psa 2:1 Pentruce se întărîtă neamurile, şi pentruce cugetă popoarele lucruri deşerte?
Psa 2:2 Împăraţii pămîntului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicînd:
Psa 2:3 „Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!”
Psa 2:4 Celce şade în ceruri rîde, Domnul Îşi bate joc de ei.
Psa 2:5 Apoi, în mînia Lui, le vorbeşte, şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicînd:
Psa 2:6 „Totuş, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfînt.”
Psa 2:7 „Eu voi vesti hotărîrea Lui,” -zice Unsul-„Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.
Psa 2:8 Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pămîntului în stăpînire!
Psa 2:9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fer, şi le vei sfărîma ca pe vasul unui olar.”
Psa 2:10 Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pămîntului!
Psa 2:11 Slujiţi Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurînd.
Psa 2:12 Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mînie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mînia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi cîţi se încred în El!''

V. 1-3
Elemente de traducere, istorie si cultura:
‘’Neamurile/ popoarele’’ sunt ne-evreii, natiunile pagane (care nu aveau o relatie cu Iehova, Dumnezeul evreilor).
‘’Unsul’’ se traduce prin Mesia (in evreieste) sau Hristos (in greaca Noului Testament). ‘’Ungerea’’ reprezenta imputernicirea data unei persoane de catre un suveran sau o autoritate.
‘’Legaturile’’ poarta ideea de legare a mainilor si imobilizare.
Comentariu:
Popoarele care nu-l cunosc pe Dumnezeu (in sensul credintei) se infurie, din cauza stapanirii lui Dumnezeu asupra lor. Inseamna ca psalmul se refera la un moment din viitor cand Dumnezeu va instaura teocratia intre Neamuri.
Furia aceasta le face sa-si imagineze lucruri imposibil de realizat si anume ca ar putea sa-l invinga pe Dumnezeu si pe Mesia. Conducatorii natiunilor respective, reprezentand cu fidelitate convingerile cetatenilor lor, comploteaza pentru a inlatura stapanirea directa a lui Dumnezeu.
Observatie:
Incepand cu v. 3, toate verbele si actiunile sunt la timpul viitor.

V. 4-6
Elemente de traducere, istorie si cultura:
‘’Sionul’’ este numele pentru Ierusalim, conform 2 Samuel 5 :7 (‘’ Dar David a pus mîna pe cetăţuia Sionului: aceasta este cetatea lui David’’).
Comentariu:
Se vede un mare contrast intre agitatia de pe pamant si atitudinea relaxata a lui Dumnezeu din cer. Sunt putine cazuri in Biblie in care Dumnezeu, cunoscut prin mila si dragostea sa, ia in deradere mase intregi de oameni. Aceasta inseamna ca toate portile de comunicare si reconciliere intre cele doua tabere au fost inchise. Aceasta este linistea dinaintea furtunii.
Apoi, Dumnezeu face oamenii sa tremure, manifestand o manie cumplita. ‘’Totusi’’ inseamna ca nu conteaza decat ceea ceea ce Dumnezeu deja a hotarat, iar planul lui nu se schimba sub presiunea pamantenilor. El a hotarat ca Mesia va domni un anumit timp peste natiunile pamantului si nimic nu poate strica acest plan.

v. 7-9
Comentariu :
Dupa ce a vorbit Dumnezeu Tatal, Mesia vorbeste si el. Este o mare revelatie ca Mesia era Fiul lui Dumnezeu ! Fiind Fiu, Mesia este si mostenitor, adica stapanitor peste lucrurile Tatalui, in cazul nostru pamantul si locuitorii sai.
‘’Nasterea’’ lui Mesia este o profetie pentru invierea sa dupa crucificare – conform Fapte 13:33 ‘’Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus; după cum este scris în psalmul al doilea: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.” si Apocalipsa 1:5 ‘’…din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel întîi născut din morţi, Domnul împăraţilor pămîntului!’’.
Asa cum invatam si din Noul Testament (Efeseni 2 :8-11), in urma indeplinirii misiunii pentru care a fost ‘’uns’’, Mesia a primit o pozitie de suveran peste cei ‘’din ceruri, de pe pamant si de sub pamant’’. In Psalmul 2 vedem suveranitatea lui Mesia exercitata peste cei de pe pamant. Actiunile lui Mesia din v. 9 sunt unele de dominatie sau guvernare completa si nu au nimic in comun cu lucrarea sa de har si mantuire.

V. 10-12
Comentariu :
Concluzia este clara. Datorita decretului lui Dumnezeu si a pozitiei dobandite de Mesia prin jertfa sa pe cruce si inviere, revolta impotriva Dumnezeirii nu are nici o sansa. Singura atitudine inteleapta este cea de reverenta, de ascultare si de resemnare. Nici o bucurie nu este permisa decat daca este compatibila cu frica de Domnul.
In final Fiul, ca persoana distincta de Tatal pretinde inchinare direct catre sine. Aceasta pretentie este remarcabila, fiindca deschide revelatia catre o religie a Treimii. Nu putem intelege din Psalmul 2 care va fi deznodamantul. Situatia ramane incordata, iar mania lui Dumnezeu este gata sa izbucneasca.

Incheiere :
Nu este de mirare ca aceasta profetie este reluata, extinsa si clarificata in Apocalipsa :

Cei credinciosi vor guverna impreuna cu Isus in teocratie :

Apoc. 2:26, 27 : ‘’Celui ce va birui şi celui ce va păzi pînă la sfîrşit lucrările Mele, îi voi da stăpînire peste Neamuri. Le va cîrmui cu un toiag de fer, şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere dela Tatăl Meu.’’

Nasterea si domnia lui Isus fac parte din planul lui Dumnezeu :

Apoc. 12:5 Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cîrmuiască toate neamurile cu un toiag de fer. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.

Vine o vreme a confruntarii deschise intre Neamuri, conduse de imparati si de ‘’fiara’’ si Dumnezeu :

Apoc. 19:15 – 19 Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe cari le va cîrmui cu un toiag de fer. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mîniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.” Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare, şi a zis tuturor păsărilor, cari sburau prin mijlocul cerului: „Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, ca să mîncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor, şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!” Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pămîntului şi oştile lor, adunate ca să facă răsboi cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui.

Crestinii vor fi inviati inaintea celor necredinciosi si vor fi cu Isus in Mileniu :

Apoc. 20: 6-9 Fericiţi şi sfinţi sînt ceice au parte de întîia înviere! Asupra lor a doua moarte n'are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani. Cînd se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi deslegat; şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, cari sînt în cele patru colţuri ale pămîntului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării. Şi ei s'au suit pe faţa pămîntului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea iubită. Dar din cer s'a pogorît un foc care i-a mistuit.