Conceptia arminianista despre rascumparare – OBIECTII

Nota: articolul este o traducere si prelucrare dupa http://www.banneroftruth.org/pages/articles/article_detail.php?1654

Teologic, cea mai raspandita conceptie despre lucrarea de rascumparare a lui Cristos se numeste arminianista. Aceasta conceptie sustine ca:
• Cristos a murit pentru pacatele intregii lumi
• Cei alesi pentru mantuire sunt cei care iau decizia personala sa creada in Isus
• Cristos si-a facut partea lui, iar noi trebuie sa credem si sa ne pocaim
• Cristos a murit pentru toti, dar numai o parte vor fi mantuiti

In contrast, conceptia calvinista sustine ca:
• Isus a murit numai pentru cei alesi
• Dumnezeu a ales pentru mantuire un numar limitat de oameni
• Credinta si pocainta sunt efectele jertfei lui Cristos asupra celor alesi, nu conditii pe care trebuie sa le indeplinim pentru a beneficia de jertfa Sa
• Toti cei pentru care a murit Cristos vor fi mantuiti

Obiectiile calviniste contra conceptiei arminiene despre lucrarea de mantuire a lui Cristos sunt urmatoarele:

• Aceasta conceptie nu intelege dragostea lui Dumnezeu. Prezinta o iubire care nu salveaza de fapt, ci doar face salvarea posibila; prezinta o iubire care, daca este refuzata se transforma in ura si manie. Sa credem oare ca Dumnezeu a murit pentru toti oamenii, inclusiv cei din cea mai adanca jungla si alte locuri indepartate, pentru ca apoi in dragostea Sa Dumnezeu sa nu fie in stare sa dea misionari care sa predice acelora si sa le aduca beneficiile iubirii Sale ?

• Aceasta conceptie nu intelege intelepciunea lui Dumnezeu. De ce ar face Dumnezeu un plan pentru salvarea tuturor oamenilor, pe care sa nu-l duca la bun sfarsit ? Oare Cristos si-a dat viata pe cruce stiind ca nu va putea realiza integral scopul pentru care s-a sacrificat ? Arminienii ne cer sa credem ca Isus a platit pretul, a facut rascumpararea, dupa care a parasit scena fara o parte din cei pe care i-a rascumparat.

• Aceasta conceptie nu intelege puterea lui Dumnezeu. Arminienii spun asa: ca Dumnezeu a facut partea lui iar noi trebuie sa ne facem partea noastra; ca Dumnezeu a infaptuit mantuirea fiecarui om, dar doar pana la un punct, dupa care nu a mai facut nimic; ca Dumnezeu a facut foarte mult, dar este nevoie ca omul sa completeze mantuirea prin efortul sau. Calvinistii raspund ca o asemenea conceptie face ca mantuirea sa depinda de vointa umana, reducand din meritele puterii lui Dumnezeu.

• Aceasta conceptie nu intelege dreptatea lui Dumnezeu. Daca jertfa lui Cristos a platit pedeapsa ceruta de dreptatea lui Dumnezeu pentru toti oamenii, cum ar putea Dumnezeu sa pedepseasca a doua oara pe cineva care nu a crezut in Cristos ? Dubla pedeapsa este o nedreptate.

• Aceasta conceptie infirma dumnezeirea lui Cristos. Un Mantuitor invins nu poate fi Dumnezeu. Conceptia gresita pretinde ca Isus a incercat sa salveze pe toata lumea dar nu a reusit; neaga puterea si eficacitatea sangelui lui Cristos, de vreme ce nu toti cei pentru care a murit sunt salvati. Considerand Isaia 53:11 ’Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora’, inseamna ca Isus nu se bucura de tot rezultatul muncii sufletului sau.

• Aceasta conceptie submineaza unitatea Treimii. Tatal, Fiul si Duhul Sfant colaboreaza in mod unitar pentru mantuirea unui pacatos. Conceptia gresita pune in contradictie alegerea limitata a Tatalui (doar unele persoane) cu moartea lui Isus pentru toti oamenii. Astfel, ar rezulta ca Tatal si Isus au planuri diferite. Totusi, in Ioan 6:38-39 Isus spune: ’căci M'am pogorît din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M'a trimes. Şi voia Celuice M'a trimes, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi’. Isus sustine deci ca intreaga sa lucrare de mantuire a fost planificata astfel incat sa indeplineasca exact scopul Tatalui.

Dragostea rascumparatoare a Tatalui pentru oameni este consecinta si nu cauza vointei Sale de a salva pacatosii. Iar Mantuitorul insusi are grija sa prezinte in aceasta lumina dragostea Tatalui. Isus nu spune ca Tatal este sfant si sever pe cand El (Isus) este milos si iubitor, ci ne asigura ca Fiul a venit cu misiunea de a proclama mesajul de iubire al Tatalui si de a pune in practica dragostea Tatalui. Procesul de rascumparare nu inseamna ca pacatosii fug din fata unui Tata sever care vrea sa ne condamna, refugiindu-se la Fiul care ar fi mai milos decat Tatal. Mai degraba, rascumpararea inseamna ca noi ne refugiem la Tatal si ne odihnim in El, in Numele lui Isus.

Apoi, conceptia gresita arminiana submineaza persoana lui Cristos. Calvinistii insista ca lucrarea de Mare Preot a lui Cristos trebuie considerata ca una unitara, in care rugaciunea de Mare Preot si jertfa de pe cruce se refera la aceleasi persoane. Ce paradox este sa crezi ca Isus a murit pentru toti oamenii dar s-a rugat ca jertfa lui sa aiba efect numai asupra unora – Ioan 17:2, 4, 6, 9, 12, 20, 24.

Conceptia gresita despre rascumparare neaga puterea salvatoare a Duhului Sfant, deoarece pretinde ca sangele lui Cristos s-a varsat pentru mai multe persoane decat salveaza Duhul.
In concluzie, orice prezentare a rascumpararii noastre care indica o neconcordanta intre lucrarea mantuitoare a Tatalui, Duhului si Fiului duce la subminarea unitatii din cadrul Treimii. Fiul nu avea cum sa moara pentru cei pe care Tatal nu a hotarat din vesnicii sa-i salveze si in care Duhul nu-si face lucrarea. Dumnezeu nu se poate contrazice.

• Aceasta conceptie contrazice toate celelalte puncte principale ale calvinismului. Astfel, respinge doctrina depravarii totale a omului, pretinzand ca omul are capacitatea in sine insusi sa primeasca harul si sa-l accepte pe Cristos. Respinge ideea ca Dumnezeu alege in mod neconditionat, sustinand ca El alege pe baza credintei fiecaruia. Respinge caracterul irezistibil al harului, pretinzand ca vointa omului e mai tare decat vointa lui Dumnezeu. Respinge siguranta perseverentei sfintilor, pretinzand ca cei credinciosi pot cadea din mantuire.

• Aceasta conceptie micsoreaza slava lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu face totul in procesul de mantuire, El primeste toata slava. Dar, daca Dumnezeu face doar o parte, inseamna ca si persoana care face restul merita o parte din slava. In evanghelizarile publice, nu se pune accentul pe slava lui Dumnezeu si nici Cristos nu este inaltat pentru ca a realizat o mantuire perfecta si completa. Oamenilor li se spune sa-si exercite vointa proprie fara de care mantuirea nu e posibila. Dar oamenilor nu li se spune ca vointa este captiva a naturii umane decazute. Noi nu putem alege in mod liber pe Dumnezeu si mantuirea. Dumnezeu face ceea ce noi nu putem, dupa cum scrie in 1 Cor 1:18-31, pentru ca ’ nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu’.

• Aceasta conceptie submineaza recunostinta si siguranta credinciosilor. De ce sa-i multumesc Domnului pentru mantuirea care a depins de vointa mea ? Daca Domnul a facut pentru mine tot atata cat a facut pentru tradatorul Iuda si pentru locuitorii Sodomei, de ce sa-i multumesc Lui si nu mie ? Si daca unii din cei pentru care a murit Cristos ajung in iad, cum pot fi sigur ca jertfa sa este suficienta ca sa-mi asigure iertarea vesnica ?

• Aceasta conceptie perverteste evanghelizarea. Auzim mesaje repetate ca ’Isus a murit pentru tine. Ce vei face tu pentru El ?’ Dar nu vom gasi in Biblie mesajul personal catre cineva ca ’Isus a murit pentru el’. Mai degraba, este explicata lucrarea lui Isus, urmata de chemarea adresata tuturor ’Pocaiti-va si credeti in Evanghelie’. Mesajul evanghelistic nu trebuie sa fie ’Credeti ca Isus a murit pentru voi’ sau ’Credeti ca ati fost alesi de Dumnezeu pentru mantuire’, ci ’Credeti in Domnul Isus Cristos si veti fi mantuiti’.

• Aceasta conceptie neaga puterea mantuitoare a jertfei lui Cristos. Cand Tatal iarta pacatosii prin har, El nu face aceasta in detrimentul sfinteniei si dreptatii Sale. Aceasta iertare este posibila pentru ca Isus a primit pedeapsa in locul celor alesi. Nu jertfa lui Cristos ne asigura dragostea lui Dumnezeu, ci insasi aceasta jertfa este expresia acestei iubiri. Exprimand aceasta iubire, Isus a platit pretul complet pentru rascumparare, nu a platit doar un avans, urmand ca noi sa facem restul. Dupa cum spune Evrei 10:14-18 ’Căci printr'o singură jertfă El a făcut desăvîrşiţi pentru totdeauna pe cei ce sînt sfinţiţi. Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul sfînt. Căci, după ce a zis: „Iată legămîntul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor”, adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.” Dar acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat.’

De fapt, arminianismul este un universalism incomplet si inconsecvent. Universalismul afirma ca, deoarece Cristos a murit pentru toti oamenii, nimeni nu va ajunge in iad.

Iata cum expune cunoscutul teolog John Owen greseala arminianismului:

Tatal si-a varsat mania asupra lui Cristos, care a suferit pedeapsa pentru pacat dupa cum urmeaza:
1. Pentru toate pacatele tuturor oamenilor
sau
2. Pentru toate pacatele unora dintre oameni (pozitia calvinista)
sau
3. Pentru unele pacate (dar nu toate) ale tuturor oamenilor
In cazul 3, inseamna ca nimeni nu are pacatele ispasite in totalitate, deci nimeni nu va fi mantuit.
In cazul 2, inseamna ca Isus a suferit pentru toate pacatele in locul tuturor celor alesi din intreaga lume.
In cazul 1, de ce atunci nu sunt toti oamenii eliberati de pacatele lor ? Veti spune ca din cauza necredintei lor. Dar calvinistii intreaba: necredinta nu este si ea un pacat ? daca nu este un pacat, atunci de ce sa fie pedepsiti pentru necredinta ? daca este un pacat, atunci nu a murit Cristos pentru ca toate pacatele lor sa fie iertate ? daca acest pacat al necredintei nu le este iertat, nu inseamna ca Isus nu a murit pentru toate pacatele lor ?